Până aici e bine:
pe marginea secolului
s-a trezit Iarna Primăvară şi
Primăvara - Împărăteasa lumii,
Ce zici de atâta ironie din partea anotimpurilor!?!
Totul este normal: copiii sunt
oameni mari din cărucior
şi oamenii mari sunt copii de ţâţă
în aşteptarea pensiei?!
De atâta alb au îngheţat
şi ideile mai marilor zilei.
Ne susţinem prin celulele celuilalt
ca într-o festivitate a vrăjitoarelor
sezoniere, ele dau mantra
"retur" sau "paste copy"
pământenilor mai reuşiţi
în viziunea lui Nero sau Chaplin?!
Totul pare o glumă lătăreaţă şi oltenească,
Savurată precum un banc sec!
Pe marginea iernii, dinspre primăvară,
Patinăm toţi, pătimaş şi foarte calzi
Şi foarte plăpânzi şi foarte foarte fericiţi
La agonia din jur, suntem părtaşi cu o sclipire
Şi cu un zâmbet vag, totul e trecere
Dar noi suntem mereu aceiaşi
Dar cu o aripă mai puţin…