Într-o lume atemporală prin penibil, dar atât de contemporană prin derizoriu, în care Cass a lui Bukowski se amorezează de Costals al lui Montherlant, iar Ravelstein îi urmărește cu o compasiune perversă (știu asta de la Mîșkin), eu , pre numele meu Conchis ben Fowles mă convertesc și fac din beletristică un idol căruia i te închini civilizat, fără emolienții adulatorii, ba chiar fără temenele, doar cu prolegomenele personale. Narcis son of Hesse mi-e martor. Drept pentru care fac o paranteză: ( există literați care gândesc în termeni precum: bei cafeaua sau plimbi cafeaua? Mirela Roznoveanu solicită partea cognitivă, în măsura în care ea există, prin : ce calitate are cafeaua și de ce nu se poate fără ea?). Obiectivă, prolifică, erudită și un fin răbdător cu unele naufragii literare, mediatizate volens nolens de către unii, analist până la atomul componentelor, trece de tiparele canonice, precum să zicem cele ale sincroniei și diacroniei. 

    Deoarece obiectul estetic există în dialog cu celelalte obiecte estetice dintr-un timp anume (sincronic, diacronic), s-ar mai putea adăuga că respectiva comunicare constituie energia de interacțiune a obiectului estetic. La acest palier, structura operei se elaborează în dialog cu alte obiecte estetice.(op)        

Mirela Roznoveanu (place sau nu place, dar nu se confundă) oferă o carte extrem de bine structurată, argumentată și deci convingătoare. Nu se pune problema în totalitatea perspectivelor concluzive ale scriitoarei prin termenii “ori toți să muriți, ori toți să scăpăm”. Drept pentru care iată :         

    A fost Augustinus „o verigă de aur”, cum îi place lui E.R. Curtius să afirme în Literatura europeană și Evul Mediu Latin? Greu de a da un răspuns definitv acestei interogații ce pare a se opri la logica binară a lui Da și Nu.(op) 

     Civilizația romanului se adresează oamenilor care fac o joacă din ipochimenie, care practică “laudă lucrul și va fi un îndemn, laudă omul și va fi o moleșire”, celor dornici să ridice cortina după terminarea spectacolului, celor ce manifestă un calm olimpian când privesc ignoranța în ochi. Este această revizuire o amplificare a tensiunilor și o sinteză a lor totodată.  

     Civilizația romanului este o tensiune a tensiunilor dezvoltate atât de arhitecturile epice în destinul lor, cât și de acestea și civilizațiile traversate sau de una anume în ansamblul ei. Abordarea antropologică a romanului deschide câmpuri neașteptate de sens. Un asemenea câmp fertil se delimitează și pentru epicul românesc a cărui specificitate, dar și conectare la fenomenul romanesc elaborat de diverse civilizații îi demonstrează vitalitatea, valoarea și profunzimea.(op)  

     O carte de referință pentru orice bibliografie serioasă în domeniu, o carte de pus sub pernă și pe noptieră. O autoare ce are nevoie de prezentare doar pentru ignoranții fenomenului cultural, fenomen ce nu este deloc o calamitate, contrazicând astfel pe amușinătorii de idei.  Cartea poate fi cumparată direct de la Cartex printr-un email către cartex2000r@yahoo.com, dovadă a unei atenții, probabil mioape, față de adevărate enciclopedii, de dorințele sapiențiale ale cititorului român. 

    Redau, în finalul acestei succinte prezentări, pasajul care am simțit că mi se adresează, ca om de cultură și poet: 

    Ca și în cazul poemului, al imaginii pictate, al incantației muzicale, epicul superior arhitecturat este aparent același și totuși altfel pretutindeni. “Același” pentru că din perspectiva generală a culturii îl putem înțelege, admira și valoriza; “altfel” pentru că nu se suprapun niciodată arhitecturi estetice elaborate în civilizații culturale deosebite. Filosofii limbii sunt azi de acord că limba își pune amprenta pe modul în care vorbitorii ei înțeleg lumea și exprimă valori estetice. Lingviștii Edward Sapir (care a descris tipuri de comportamente culturale prin studiul limbilor care le susțin2) și B.L.Whorf, care l-a urmat pe această linie de gîndire, au susținut la mijlocul secolului al douăzecilea că analizăm lumea pe căi trasate de limba maternă; după Marcel Cohen logica unui popor depinde de limba pe care o vorbește, limba ar impune vorbitorilor o anumită manieră de a privi lumea. Să mai amintesc concepția wittgensteiniană care susține că esența omului este exprimată de gramatică?(op) 

    Alături de diferiți teoreticieni, indiferent de ramura axiologică, precum: Deleuze, Guattari , Mirela Roznoveanu depășește condiția gândirii ordinar-literare, fapt remarcabil pentru literatura universală, dar, și o spun cu drag de țară, mai ales pentru literatura română de sau nedespecialitate. Aș vrea să semnez Melchiade , dar mă tem de toți bătrânii Buendia. 

Paul Blaj