aerul e tot mai greu îmi înfășoară mîinile și picioarele

 mă trece prin clepsidră umplu cînd un corp cînd altul într-o parte stau culcată

 în iarbă visez locul din care tocmai am ieșit în cealaltă ferestrele sunt date cu

ruj și foarte strînse

 nici una nu se deschide pentru mine

 vine noaptea umbrela face semne discrete de plecare mai stăm?

trece un pescăruș aici prin cea mai înaltă clădire și taie toate

legăturile dintre noi sunt vie armurierul ne umple de găuri

blugii tăi seamănă cu arcul de triumf regina zice nu liniile metroului seamănă cu arcul de triumf

număr în gînd persoanele care trec sar într-un picior cînt

pe a zecea o s-o întreb ceva toate lucrurile strălucesc cu al zecelea am să flirtez puțin

mai repede mai repede scara din palat se răsucește în tunelul orange

în mișcarea din tunelul orange

fețele oamenilor se lungesc trăsăturile se dizolvă plutesc la suprafață ies din cînd

în cînd la-ntîmplare cu nasuri turtite pe sticlă mîini

învălmășeală de corpuri sub gheață aer lichid le- înfășoară strîns