Aflată obligatoriu pe peretele de răsărit al „casei mari”, înconjurată de ștergarul cu alesături, icoana, o „Sfântă a Sfintelor” aduce pe Dumnezeu, pe Maica Domnului și întregul sobor de sfinți în viața de toate zilele, transformându-i în oaspeți permanenți ai țăranului român. Alături de candela și aghiazma de Bobotează, icoana se constituie într-un adevarat altar domestic sui generis cu similitudini în cultul precreștin al veterei și al strămoșilor.
Contextul social-istoric al Transilvaniei secolului al XVIII –lea a fost hotărâtor pentru dezvoltarea acestui gen al creației plastice țărănești, fiind potențat de rezistența românilor ardeleni față de prozelitismul agresiv al autorităților habsburgice care, în numele convertirii la catolicism, au reprimat sistematic populația autohtonă. În cadrul acestei rezistențe spirituale, în locul celor 200 de biserici și mănăstiri spulberate de tunurile generalilor austrieci, au apărut sute și sute de icoane ortodoxe, succesoare ale artei bizantine, formă sublimată de expresie artistică dar și un raspuns ferm de păstrare a identității etnice.
Iconarii din Transilvania, Banat și Bucovina au dezvoltat, în secolele XVIII – XIX, acest meșteșug în străvechi vetre de cultură tradițională românească, renumite fiind cele de la Nicula din nordul Transilvaniei, Țara Făgărașului, Țara Bârsei, Mărginimea Sibiului și Valea Sebeșului.
Destinate țăranilor și lucrate de ei, icoanele pe sticlă au folosit simbolurile și codurile plastice specifice artei populare, traducand în graiul lor mesajul credinței ortodoxe.
Hieratismului bizantin, esențializării imaginilor, trăsături specifice icoanelor niculene de început li se adaugă amplele desfășurări epice, proprii poveștilor populare, ale icoanelor din Țara Făgărașului. Acuratețea execuției, siguranța desenului subliniate de un expresionism cromatic inedit (albastru-cobalt, roșu-vermillon, ocru, tonuri de verde, griuri, galben) sunt dovada stăpânirii acestui meșteșug de către iconari făgărășeni renumiți ca Savu Moga din Arpașu de Sus, Matei Țimforeanu din Cârțișoara sau familia Pop din Făgăraș.
Centrul de iconari din Scheii Brașovului excelează prin rigurozitatea desenului dar mai mult decât atât se impune prin cromatica surprinzătoare luminozitate, optimistă (portocaliu, galben, alb, verde oliv), plăsmuind impresia dominantă de feerie în stilul cărților ilustrate de povești.
Valea Sebeșului, ca de altfel și Mărginimea Sibiului, grupează renumite centre de iconari (Laz, Lancrăm, Săsciori, Sebeș, Săliște, Poiana Sibiului), distincte în impunerea unei maniere artistice proprii caracterizată nu numai prin precizia și eleganța transpunerii erminiilor bizantine cât mai ales prin somptuozitatea cromatică, ce alunecă treptat spre un accentuat dramatism al imaginii.
Cele peste 500 icoane care constituie o importantă colecție a Muzeului de Etnografie din Brașov favorizează restituirea lor marelui public prin organizarea periodică de expoziții permanente sau temporare. Intenția noastră de a evoca un mediu cultural transilvănean, reacții și atitudini etnice dar în egală măsură un mesaj estetic de profundă originalitate, așa cum este receptat de sensibilitatea omului contemporan.
Atelierul de pictură pe sticlă de la Mănăstirea Brâncoveanu
Părintele Timotei Tohăneanu (1915 - 2000) este cel care a inițiat și condus atelierul de pictură pe sticlă din Mănăstirea Brâncoveanu, creând o adevărată școală care a determinat afirmarea mănăstirii pe plan intern, dar mai ales pe cel internațional.
Între anii 1958 – 1965 la început, părintele Timotei a reprodus icoane vechi ale zugravilor din Arpaș, Cârțișoara, Scheii Brașovului; în această perioadă ia naștere atelierul de pictură, unde acesta reia vechea tradiție a meșterilor zugravi, atelier care cu timpul va deveni o autentică școală de pictură continuată de ucenicii părintelui ierodiaconii Calinic Morar, Ieronim Coldea, monahii Modest Moldovan, Siluan Bratu etc.
Primele expoziții personale au fost organizate la Brașov (1970) la Cluj Napoca, București.
Adevărata consacrare și recunoașterea talentului artistic au loc pe plan internațional, unde icoanele părintelui Timotei s-a bucurat de o largă apreciere.
Prima expoziție a fost organizată in Elveția (Lugano), (Zürich), Suedia, Germania, Anglia, SUA.
Părintele Calinic, unul dintre ucenicii părintelui Timotei, continuă tradiția picturii pe sticlă, fiind cel care îi ia locul în fruntea atelierului școală și organizează o serie de expoziții în Germania, Belgia, Italia, Austria și Franța. Tot părintele Calinic pictează icoane prăznicar pe lemn, icoane pentru tâmple de biserică, epitafuri pe pânză și chiar scene în frescă după o tehnică pe care și-a însușit-o în mai multe stadii de pregătire la Sf. Munte Athos.
O preocupare tot mai frecventă în ultima perioadă a atelierului de pictură este pictarea pe suport metalic a chipului Domnului Iisus Hristos răstignit pentru troițe din lemn, troițe pe care le întâlnești mai la tot pasul, pe marginea drumului, la intersecții, la porți și în curțile caselor din Țara Făgărașului.
În plus, tinerii cu talent artistic pot face un stadiu de pregătire în atelierul de aici pentru a deprinde tehnicile picturii pe sticlă și a se familiariza cu stilul de pictură de la Sâmbăta.
Printre preocupările cele mai noi este și amenajarea unui nou atelier – expoziție, deschis vizitatorilor interesați în cunoaștrea tehnicii de pictură icoane pe sticlă.
