David Morris- Reflections
Există două genuri sculpturale: cel pentru amuzamentul spectatorului, și cel care cercetază condiția umană.
Dacă viața ne este bolnavă, așa este și arta noastră, putem încerca să o refacem mergând la izvoare. Civilizația este boala noastră cea mai gravă.
Ma interesază emoția estetică. Dialogul transparent cu omul din fața statuilor mele. Unii se delectează, alții nici nu le văd.
Ei simt doar acțiuni, intrigi, mișcare..dar eu nu ofer mișcare ci strigăt, atitudini... Omul modern nu are timp, nici mijloace să capteze subtilul. E interesant să întrebi un vizitator ce crede despre construcție uitând de sine și de valiza sa culturală. Unii se pierd în analize docte. Alții în adularea percepției. Eu râd și ascult în tacere. Dar unii mă înțeleg..
Să faci o figură umană e ca o pușcă care fumegă după tragere, te simți golit, căci ai produs tot ce știi despre tine, fantasme și inconștiențe puse cu efort și tensiune în lut, ai pus descoperirile tale dar și eșecurile, totul e concentrat într-un chip, o mână sau un semn omenesc. Ce vezi este o prezență a mea înțepenită în timp. Nu mi-e frig și nici nu mor, stau singur pe o etajeră și vă vorbesc..despre oameni, kibuț, stări..ard lutul cu lemne, îmi place focul lent și lumina lui portocalie..fumul..
***
Este omul meu alienat? Desigur. E cocoșat de existență , de nedragoste, de probleme. Se face mic, inexistent . Chiar și dialogul cu semenii devine un mârâit, un schimb de gesturi imposibile. Fac mereu variații ale aceluiași personaj în momentul în care este trezit din vis.
"Oricât de inferior este lutul visului, cine nu priveste stupefiat și pasiv sculptura ? Cine nu gasește in ea lucruri neștiute?"
( Pavese )
Nu arta mea genereaza crize, ci credința în realitate. Figurinele mele sunt ireale, ele traiesc într-un teritoriu fantomatic între zbucium și singurătate. Uneor ele nasc monștri. Nu veți găsi culori vesele pentru că pamântul meu, el plânge. Nu există alinare cum nu există mistic. Totul e concret, limitat, dur și rugos. Spiritul este liber să vă ducă de la propoziția confuză la o viziune precisă. Alege-ți după placul inimii !
Arta este uneori tristă. Natura nu are sunete sau culori sau arome acestea sunt atribute omenești. Noi adăugam culori , sunete delicatete sau grosolănie, complex sau simplu, după propria noastra imaginație și talent. Eu sunt flamând de cunoaștere.
"
carnea muritorului e facută
din prima argilă a pamântului
din ultima recoltă
s-a aruncat samânța celor scrise
de prima auroră a vietii.."
(poet anonim)
In general sculptorii sunt timizi și urăsc neașteptatul.
Unii ar fi fericiți ca pirați sau catane. Ei inventează sisteme care fac prezentul acceptabil, în linii fundamentale. Când nu reușesc ei sparg statuia în mai multe cioburi..
Când încep o lucrare nu știu unde ajung
caut să mă distrez, dacă ramâne timp ..citesc poezie.
Delende carthago( fragment )
"Repertuarul giumbușlucurilor se împuținează
pe zi ce trece, trece
cablul ne leagă zilele reale
omul de pe ecran tușeste cu înțeles
crainicul e fleașcă..
actor bun, barbă, ochelari pe nas
în spate deal semiotic, cu cioclu adus de spate
doar capra capră pe deal
la început era doar haos si amoebe
pe zi ce trece, trece
cablul ne leagă zilele reale
omul de pe ecran tușeste cu înțeles
crainicul e fleașcă..
actor bun, barbă, ochelari pe nas
în spate deal semiotic, cu cioclu adus de spate
doar capra capră pe deal
la început era doar haos si amoebe
brusc se făcu soare,iubire, dovlecei, vulpi
finalul este un paradis defectiv spre vest.
mi-e greață..
dați-mi o pălărie! "
finalul este un paradis defectiv spre vest.
mi-e greață..
dați-mi o pălărie! "
====
David Morris - sculptor
Born : 1936 USA
1962 -Moves to Israel, member of kibutz Ein Hashofet
numerous exhibitions in Israel and abroad
Lectures at Bezalel Academy of art and Design Jerusalem
Expo : galeria Shoeva -Israel - July 1008
Foto : Adrian G
Text : Adrian Grauenfels cu referinte din Pavese, Ernesto Sabato, Proust, poeti anonimi.