Bun venit în România, Vladimir Cosma!

Creation Category:

MUSIC

Renumitul compozitor, violonist și șef de orchestră francez de origine română Vladimir Cosma a susținut marți 14 decembrie 2010, un spectacol de gală organizat de Institutul Cultural Român din Paris la Ambasada României, în care s-a întreținut cu jurnalistul și animatorul de radio și televiziune Vincent Perrot povestind despre viața sa, modul în care a compus cele peste 300 de piese muzicale pentru filme.


©Adrian Rozei

Un inedit spectacol-concert la care au fost invitați muzicieni și cântăreți cunoscuți pentru a interpreta o parte din piesele sale celebre.

Pentru prima oară, pe scenă în România (respectiv ambasada), după mai bine de 50 de ani, cum mărturisește el însuși, Vladimir Cosma a anunțat că va fi prezent în 2011 la București unde se va organiza un mare spectacol la Ateneul Român.

Considerat cel mai mare compozitor din cinematografia franceză, Vladimir Cosma a reușit să inoveze acest gen de muzică introducând de o maniera inimitabilă nu numai pasaje ale muzicii culte dar și inserții din muzica populară românească.

http://www.youtube.com/watch?v=bTWtpT65WqI

Pe un mare ecran instalat pe scenă, Vladimir Cosma alături de interlocutorul său Vincent Perrot, și-a prezentat povestea din Bucureștiul său, acolo unde a văzut lumina zilei – 3 aprilie 1940 – în timpul celui de-al doilea război mondial. Așa cum mărturisește, nașterea sa a urmat unei conjuncturi tragice: părinții stabiliți la Paris, au fost nevoiți să vină de urgență în România la înmormântarea bunicului, dar războiul și mai târziu, după 1944, autoritățile comuniste, nu le-a mai permis reîntoarcerea. Este numit Vladimir „din dragoste pentru Franța” și în cinstea lui Wladimir d’Ormesson, pe vremea aceea ambasadorul Franței la București.
Vladimir Cosma provine dintr-o familie renumită de „muzicieni evrei-români originari din Craiova”: tatăl său Teodor Cosma pianist și șef de orchestră, elevul lui Lazare-Lévy; mama sa, Carola Cosma, autor-compozitor, Edgar Cosma, „cel mai bun dintre noi” unul din unchii săi, compozitor și șef de orchestră, care va emigra definitiv în 1960 în Franța, iar bunica Clémence din partea tatălui, pianistă la rândul ei și elevă a renumitului profesor italian Ferruccio Busoni.

Va studia de mic vioara întrucât familia fiind evacuată din casă într-un spațiu extrem de modest, nu și-a putut permite un pian decât târziu abia când Vladimir Cosma împlinește 15 ani. Imaginile de altădată se succed pe ecran. Își amintește cu nostalgie de studiile sale de la Conservatorul din București, de figurile luminoase ale profesorilor Cecilia Nițulescu Lupu, Garbis Avakian, Mihail Andricu, Ion Dumitrescu, Romeo Alexandrescu, Leon Keppler ș.a.In anii 1957-1958, Vladimir Cosma pierde un an de conservator pentru căm deși un student strălucit, este considerat de comuniști ca un student decadent influențat de jazz-ul capitalist.

Va pleca cu toată familia prin 1963,iar reîntâlnirea cu unchiul său Edgar și bunica din gara Lyon va fi memorabilă. Își va lua doar vioara și câteva caiete pline de compoziții muzicale. La Paris începuturile au fost grele. Este însă acceptat la cursurile renumitei Nadia Boulanger de la Conservatorul american de la Fontainbleau. Obține mai târziu o bursă prin concurs la Conservatoire national supérieur de musique din Paris. Tatăl său suferă un atac de cord, iar Vladimir Cosma este nevoit să caute de lucru pentru a-și întreține familia. Un sprijin deosebit va acorda familiei de-a lungul timpului Jean Wiener.

Va colabora cu Claude Bolling și orchestra acestuia alături de care va reuși să participe la spectacolele lui Charles Trenet, Jean Sablon, Juliette Gréco sau Tino Rossi. Va face înregistrări pentru Maison de Radio sau studiourile Pathé Marconi. Întâlnirea cu Michel Legrand va face posibilă intrarea definitivă pe scena cinematografiei. Îi vor trebui de-altfel zece ani pentru a reuși. Șansa de a compune singur muzica unui film va fi în 1967 când la recomandarea lui Michel Legrand, Yves Robert îi va încredința „Alexandre le bienheureux”. Această reușită lansare îi va aduce în primul rând, o prietenie de 35 de ani cu Yves Robert.
Urmează un nou film în 1969 „Clérambard”, la propunerea lui Yves Robert.

În 1972, compune pentru „Le grand blond avec une chaussure noire”(pe care mulți l-au văzut pe ecrane în România) unde introduce pasaje prelucrate din muzica populară romanească, cu predilecție o sârbă interpretată la nai, un instrument necunoscut pe atunci în Occident, care îl va propulsa incredibil pe Gheorghe Zamfir (despre care nimeni din Franța nu știa nimic), și care va face la rându-i o carieră strălucită, cât și la un alt instrument, țambal.
În 1973, este solicitat să compună pentru filmul lui Louis de Funes „Les Aventures de Rabbi Jacob”.

Louis de Funes era extrem de pretențios și până a fi contactat se făcuseră și alte înregistrări ale lui Georges Delerue, Michel Polnareff și Norbert Glanzberg!
Succesul este asigurat după care au urmat peste 300 de filme.

http://www.youtube.com/watch?v=7YL8CFe7QYs

În prezența spectatorilor, Vladimir Cosma a interpretat el însuși câteva din aceste compoziții la pian, și și-a invitat pe scenă prietenii să cânte: de la pianiști, violoniști, sau soprana Sarah Pagin (fiica violonistei Silvia Marcovici) la cântăreți de jazz din Belgia, Franța, România, acompaniați original la acordeon și nai.
Unul din invitații speciali a fost și Richard Sorensen, interpretul șlagărului „Reality” compus de Vladimir Cosma pentru filmul „La Boum” unde a debutat Sophie Marceau.

http://www.youtube.com/watch?v=KDjDYap-_X8&feature=related

În afară de compozițiile muzicale din filme, Vladimir Cosma a compus în 2007 opera „Marius et Fanny” după „La trilogie marseillaise” de Marcel Pagnol, în care compatrioata noastră Angela Gheorghiu alături de soțul ei Roberto Alagna dețin rolurile principale. Ecranul mare de pe scenă i-a prezentat pe cei doi cântând un fragment din această operă.

http://www.youtube.com/watch?v=OL2FazadHoQ&feature=list_related&playnext=1&list=AVGxdCwVVULXelLvHj3xjeth7Stc6_PU9b

În 2009 Vladimir Cosma a compus o cantata „1209” dedicată orașului Béziers și interpretată de Petits Chanteurs de la Trinité, orchestra Baeterra, având ca solistă pe soprana Ulrike Van Cotthem și recitatorul Dominique Lautré, cu un livret de Marc Henric. Aceasta creație muzicală face referire la masacrul miilor de locuitori din 1209 de la Béziers din timpul cruciadei.

În finalul spectacolului a venit pe scenă tatăl lui Vladimir Cosma, Teodor Cosma care, în ciuda celor 100 de ani împliniți, a cântat la pian cele mai frumoase partituri compuse de fiul său. Un moment extrem de emoționant care a ridicat practic, toată sala în picioare, în ropote indelungi de aplauze.


Vladimir Cosma și Teodor Cosma ©Adrian Rozei

După acest spectacol extraordinar, Vladimir Cosma a dat dedicații, fiind oferite publicului interesat, o serie de CD-uri cu muzica sa din filme și mai ales, cartea sa apărută anul trecut „Vladimir Cosma comme au cinéma”, Hors collection (2009).