Creation Category:
Poet, critic literar, profesoară de franceză în Franța
Naționalitatea: Franco-română
Perioadă activă: literatura contemporană, autor român în Franța
Mișcare literară: “femelism” curent literar propriu.
Debut prin concurs: "Miraculum" (Dacia) A câștigat în 1980 concursul de debut în poezie al Editurii “Dacia” unde va debuta în 1983 cu vol. de versuri” Miraculum”(lector poetul Vasile Igna- prefață de Mircea Iorgulescu).
În 1985-editura Dacia îi va publica volumul “Femina” (lector poetul Vasile Igna)
***
1986-plecarea în Franța unde va exersa ca profesor, autor de critici literare, poet în cenaclul “Humanisme et culture”(după o lungă perioadă de tăcere din motive personale)
2007-invitată la Festivalul internațional de poezie ”Voix de la Méditerranée” noi.
Debut literar în Franța cu un vol. de poezie “Dolor” (bilingv) éditions Clapas (lectori C.Liromon, J.Robin)
2008 - « Celebratio », Editura Kogaïon.
Autoarea a 4 volume de poezie:
"Miraculum" Editura Dacia, 1982
"Femina" Editura Dacia, 1985
"Dolor" éditions Clapas, 2007
"Celebratio" Editura Kogaïon, 2008.
Activitate literarã în cenacluri literarare :
Cenaclul de luni (ca studentã)
Cenaclul 19 (un timp responsabilã -concomitent cu poetii:Adrian Munteanu , Alexandru Musina și prozatorul Gheorghe Craciun )
Astra (un timp secretarã)
Humanisme et Culture –Frontignan, Franța .
Publicații de poezie în reviste literare romane și franceze :
Viața Studențeascã
Luceafãrul (unde poetul Geo Dumitrescu a debutat (La 25 juin 1977) autoarea cu poemul Pãmântul Viu)
România literarã
Vatra
Astra
Tribuna
Brașovul literar și artistic
Luceafãrul românesc on line
Monitorul cultural on line
L’Eloge du Danube*on line (directeur Artur Sivestri)
Salmigondis (France)
2007-invitée au Festival international de poésie de Lodève, Rencontres du Sud (Frontignan) ,
L’Echo de la Parole (Frontignan, Pézenas)
Cronici literare a carților autoarei în cãrți de criticã literarã, portrete și recenzii literare ale autoarei în publicații literare, reviste în România și în Franța
Cãrți de criticã literarã:
Victor Felea : "Aspecte ale poeziei de azi "
Cornel Moraru : « Textul si realitatea »
Publicații literare, cronici literare la apariția cãrților autoarei în România și în Franța :
Mihai Sin /03 Nov.1980 / Brașovul literar și artistic
Victor Felea /nov.1981/Astra
Emil Rãdulescu /07 oct.1982 /Drum nou
Laurențiu Ulici /05 ian 1983 / România literarã
M.N.Rusu 1983/ Viața studențeascã
Radu Saplacan / 10 fevr.1983 /Tribuna
Voicu Bugariu /19 fevr.1983 /Luceafãrul
Victor Felea /martie 1983/Astra
A.I.Brumaru /25 april 1983/Sãptãmâna
Cornel Moraru /ian 1984 /Vatra
Anatoli Ghermanschi /04 aug 1985/Drum nou
Alexandru Tion /aug 1985 /Astra
Alexandru Horia /1986/Luceafarul
Emil Manu /27 martie 1986/România literarã
Salmigondis nr.81 et nr. 8 (1997 et 1998)
L’Inédit belge dec 2007 Belgia
Midi Libre édition de Sète ian.2007
A.I.Brumaru Luceafãrul de ziuã *on line 06 fev 2008
Artur Silvestri-ARP (Asociația Română pentru Patrimoniu) Luceafãrul românesc on line
A.I.Brumaru : 25 fev 2008 Astra
***
Sursã :
wikipedia: Angela Nache Mamier
Cronici literare (extracte)
MIRACULUM
"Miraculum" Editura Dacia, 1982
miraculum
Angela Nache nu este un nume cu totul necunoscut.. in poezia anilor din urma. Debutul editorial (Miraculum), Ed.Dacia,1982) vine dupa o sustinuta colaborare in presa. (...)
La urma urmei Angela Nache s-a afirmat cu discreția unui talent adevarat. Mai ales la agresiunea cotidianului, a cenușiului vietii (tema des folosita si uneori falsificata in sens livresc), ea aduce o emoție pura si înfrigurata. (...)
Se apropie de firesc, de tema vietii (“tema principala” cum ii zice ) din spaima foarte concreta de irealitate si iluzie. Poemele pe care le scrie sunt pline de sens. Tanara poeta nu se joaca cu cuvintele, nici cu ideile. Nu improvizează. Fata de cotidian manifesta, ca mai toți ardelenii, o reala putere de discernământ etic: ia in serios ceea ce merita sa fie luat in serios si in gluma ceea ce este derizoriu, neînsemnat. Nu pare preocupata atât de criza limbajului poetic modern, cat de criza eului. Este îngrijorata sincer, intr-un poem, ca rezervele de suflet se pot pana la urma epuiza. Când isi mai adresează “cate-o scrisoare deschisa eului” o face cu decizia unui gând existențial ultim. Starea de uimire, de miracol ce insoteste si definește trăirea, e in realitate o stare de spirit activa – si care nu copleseste. O astfel de poezie are menirea “sa schimbe fata lucrurilor”. (...)
CORNEL MORARU /VATRA/ianuarie 1984
*
JUBILATIA TRAIRII
Intre numeroșii poeți debutanți din ultima vreme Angela Nache e o figura aparte, as spune chiar o singuratica, atât prin modul ei de a scrie cat si prin felul izolat si marginal in care atrait si s-a manifestat pana acum in atmosfera letrara a orașului sau natal, Brașovul.
Desigur ea si-a facut o perioada îndelungata stagiul de așteptare si de “ucenicie”, a publicat sporadic poeme in câteva reviste importante, dar nu s-a afiliat cu staruinta vreunui grup de poeți ai generației sale, A “conviețuit” cu propriu-i talent intr-o ambianta restrânsa, si-a văzut de ale vietii, cum se spune, reușind totuși sa depaseasca presantele inerții cotidiene si sa preschimbe elanurile interioare in concretețea verbului poetic, intr-o bogata suita de poeme. Ceea ce a caracterizat-o de la început a fost o anumita exuberanta vitala, un mod de a trai cu bucurie si simplitate propria-i confruntare cu viata de fiecare zi, o trăire dublata, bineinteles de luciditate si reflecție, de un firesc simt al umorului si al jocului, al replicii spirituale. (...)
Victor FELEA/ ASTRA/martie 1983
*
DIFERENTE
Angela Nache: Miraculum (Ed. Dacia)”Întristări aburind fara rost/Agonic prin ierburi prin stele ori luna/Poezia nu-i acest paradis languros”
...iată aici sugerata o poetica antisentimentala, apropiata principial de felul in care privesc si concep poezia tinerii de azi. Dar totul nu-i decât aparenta, căci mai nimic din ceea ce este valabil poeticeste in cartea talentatei poete din Brasov nu îngăduie apropierea , ca mentalitate si viziune de poeții tineri, vădindu-se inca o data corectitudinea acelui dicton străvechi care spune: “non idem est si duo discunt idem”. ”Idem” este aici antisentimentalismul care inseamna la multi poeți tineri refuzul absolutismului afectelor, chiar al lirismului dar si al poeziei languroase inaltate la cer pe sforile melodicitatii si ale extazului in imaginar, pe când la Angela Nache inseamna doar, cum bine notează Mircea Iorgulescu intr-o prefața, cultivarea emoției in chip sistematic, insa fara patetisme si cochetării lăcrimoase, ci discret, lucid si mai ales, autentic, adică viu si natural. (...)
Laurențiu Ulici / 18 decembrie 1982 / România literarã
*
“DAMNATA” LA FERICIRE
Scrise cu dezinvoltura si inteligenta, cele mai bune dintre poeziile Angelei Nache (Miraculum, Ed. Dacia – Cluj Napoca, 1982) construiesc in mod remarcabil un univers al bucuriei simple,casnice. Poeta are darul de a exprima in feluri atrăgătoare un sentiment special, in care se amesteca iubirea calma, nostalgia ușoara (totalmente străina de abisurile deznadejdeii, lipsa de incertitudine in ceea ce privește viitorul, discreta, totdeauna scurta exasperare in fata diverselor manifestări inerente ale entropiei sociale. Este sentimental de mama tanara, probabil cel mai curat si in același timp cel mai deplin din cate exista. Poezia care rezulta din exprimarea lui este una a faptului împlinit sau si mai bine spus, a miracolului împlinit. Iată poezia care da titlul volumului: “Ploaia si nasterea firului neted de grau/Eu nascatoarea de fiu/Dezvelind copilul meu viu/Ce rara-ntalnire/Ce grava-l păstrez pe genunchi/In tremurul mâinii, al pieptului plin/Febra-ncercarii din/Necuprinsul vietii si mortii/Biruite in doi/Ce-as fi putut sa mai murmur/Toate-ale lumii sunt moi si usor/Daruindu-se bratelor mele/Uriase si grele in suflul uimitei taceri/Frumusetea si pacea cu care/Intr-o mare de grau/Ma aplec inspre fiu/Si-l invat langa zori sa pornească...” (...)
Voicu Bugariu /19 fevr.1983 /Luceafãrul
***
FEMINA
"Femina" Editura Dacia, 1985
Femina
Angela Nache scrie o poezie cursiva, in frazări voit prozaizate, urmărind sa prindă intr-o imagine sau un șir de notații, acel inefabil al vieții, exprimat cu autenticitate. (...)
In „Femina” se înregistrează aproape un dicteu, o poezie a documentului de viata a cărui forta de transfigurare nu consta in imagism, ci in expresia cruda, in setea de real, a apropierii dintre cuvinte: iată si un comentariu egal cu „ars poetica”: ”Poezia de azi nu face parada de vorbe/se deda schimbarii la fata a pamantului/Dintr-un punct fix, cenusiu/Chiriasa la bloc, instalata”.... („Scara B, apartamentul 3”)
Versurile din Femina sunt cu precădere momente de introspecție, de căutare a celuilalt eu sunt aventuri interioare relatate printr-o traducere simbolica făcuta fara martori din afara, pentru ca „fiecare om isi este un martor suprem”, cum o spune poeta. Femina e un toast la un banchet emblematic al singuratatii, sentiment din a cărui capcana se poate iesi cu greu, dar totuși, se poate: „Clipele rare când soarele-mi cere chipul/Invelindu-L in auru-i cald/vara moarta in cristalele corpului/Granitul dintre umerii sigurantei/Vraja anotimpurilor/Cand perdeaua de fum a tristetii/se deschid largi porți, roz ferestre-/promisiuni îmbrăcate –n catifelele aerului/In care vrăjita, deodata,/Pot înnebuni de iubire fara nici un tel anume/Marea pădure a vieții se pierde in infinit/Azi sunt in livada spre muguri/Imi dau viata sa fiu numai dragoste!” (Renastere)
In lirica feminina de azi, versurile Angelei Nache sunt o surpriza pozitiva, atrăgând atenția prin sinceritatea mărturisirii, prin sobrietatea cu care exprima o biografie contemporana, prin anticalofilia lor constanta.
Emil Manu /27 martie 1986/ Romania Literara
***
DOLOR
"Dolor" éditions Clapas, 2007.
O mare poeta revine la literatura
Splendidul lirism de masuri singuratice care, in anii 80 , impusese vocea de un straniu ascetism sufletesc a Angelei Nache se intrevede azi in reformulari de viziuni noi , si mai largi, pe care , dupa o tacere de aproape douazeci de ani , poeta le infatiseaza in volumul ” Dolor” care insemneaza revenirea la literatura a unui scriitor ce merita un loc definit in tabloul literaturii recente unde asezarea valorilor in proportiile naturale se va face candva si nu foarte tarziu. Despre aceasta creatia s-a vorbit odinioara si se va vorbi si acum, fiindca opera , chiar neimpunatoare prin cantitate, are greutatea marilor prezente estetice ce nu afirma doar ” precursoratul ” ci constructia definita , diferentierea, unicatul o
ARTUR SILVESTRI / 29 ian 2008/ Luceafãrulromânesc on line
*
Tu scrii despre dezmoșteniții lumii, despre necăjiții deopotrivă fizic și moral, poezia ta fiind totodată puternică și sfâșietoare, pentru că te inspiri din viață, din ceea ce ai trăit (”…parce que tu es une artiste qui tire son inspiration de son vécu“). Sunt, iată, câteva considerații extrase din corespondența electronică a lui Joe, muzician și literator american, adresate Angelei Nache-Mamier, după ce, se înțelege, îi va fi parcurs poetei cartea recentă, prima, dacă nu mă înșel, de la expatrierea ei, acum două decenii, în Franța. Este vorba de Dolor, un volum bilingv, român-francez (traducerea din română aparținând autoarei și jurnalistului Pierre Mamier), tipărit la Editions Associatives Clapas (”à Millau en novembre 2007″). Din câte știu, poeta nu respinge aceste calificații, le întărește, deja va accentua nota sedițioasă a versurilor: acestea ar trebui percepute așadar ca o revoltă, ca “un pumn în inerția acestei lumi surde și egoiste”. (....)
“Accentul de revoltă al cărții” recente ( pe care-l remarcă prefațatorii volumului Dolor, Anne și Frederic Miquel, scriitori din Montpellier), “viziunile revelatoare” să însemneze oare o despărțire a Angelei Nache-Mamier de poezia ei anterioară ? Dar atracția pentru nespectaculosul proximității umane, devoalarea acesteia, fără de încântare și fără de ură, din scriitura optzecistă, nu exclud totuși răzvrătirea – aceasta va fi doar ascunsă în declarația aceea nonafectivă, o depoziție neutră în cauză, de, mai curând, insistența pe nota, intenționat ternă, cu care sunt percepute conflictele umanității imediate. De altfel, un exemplu din poetica de început a scriitoarei – nu fără de marca politică a perioadei - dezesperarea românului sub comunism (acest “ brand” face, în întregime, conținutul întinsului poem Postfață. Examene la oral/20 de ani după Ceaușescu/) - e prezent, iată, și în cuprinsul volumului de față: “Ani ’supe, ciorbe, cărucioare’/ Vase spălate, salarii,/Curățenii generale,/Cumințenie câștigată din mers/La întâmplare,/Ani de adorație oarbă,/De credulitate,/Ani de șorțuri în jurul taliei,/De ciorapi rupți,/Sub rochii melancolice,/Ani ca muguri în floare, palizi/Și trădări/Ani îndurerați pe viață, pe moarte,/Vise roz, speranțe îmbujorate,/Ani înaripați și nestăviliți,/Înveliți în dragoste…/Toate acestea au dispărut/Vociferând,/Hohotele de damă/Au golit inima,/De sângele-i vorbitor,/Palpitant” (Bis repetita).
A.I. BRUMARU / 06 Februarie 2008 / Luceafãrul de ziuã *on line
***
CELEBRATIO
"Celebratio" Editura Kogaïon, 2008.
Celebratio
Le splendide lyrisme, à la mesure singulière, qui, dans les années 80, avait imposé en Roumanie, la voix d’un étrange ascétisme intime d’Angela Nache , d’une étonnante acuité dans« Miraculum », et qui se poursuivait dans « Femina » (qui aurait pu être vue comme un manifeste d’orientation esthétique nouvelle, car la poétesse s’attribuait l’initiative d’un courant nommé « femellisme », pas encore mené à son terme), se retrouvent dans sa création française la plus récente. Les attitudes antérieures se retrouvent ici reformulées en de nouvelles visions, plus larges, que la poétesse, vingt ans après, présente dans les volumes « Dolor » et « Celebratio », lesquels consacrent le retour à la littérature d’un écrivain qui méritait une place bien définie dans le tableau de la littérature roumaine où la reconnaissance des valeurs dans leurs proportions naturelles se fera un jour prochain. De son œuvre, on a parlé dans le passé. On en parlera encore aujourd’hui, car cette œuvre, si elle n’est pas imposante par la quantité, a le poids des grandes présences esthétiques, qui s’affirme non seulement comme précurseur mais aussi comme auteur d’une construction bien définie, différente et unique. La poétesse dont la place est assurée dans la littérature de son pays d’origine, devrait s’affirmer dans sa deuxième existence littéraire, avec son lyrisme original et impétueux qui est sa marque personnelle indiscutable.
Artur Silvestri, président d’honneur de la « Ligue des Ecrivains Roumains » .
(Quatrième de couverture « Celebratio »)
*
Roumaine, femme, et poète: au travers de ses trois composantes, Angela Nache Mamier livre un très bel hommage à son pays, ses racines et ses ancêtres, ainsi qu’à la Vie toujours porteuse d’espoir et de lumière, en une lyrique parfaitement achevée et contenue, toute en dignité et clairvoyance loin des clichés et de tout sentimentalisme débordant. Célébration et témoignage tout à la fois, empli d’humanisme, ancré dans la réalité comme l’est notre pain quotidien. Une poésie salvatrice tout autant qu’un cri du cœur.
Nicole Pottier. (Postface « Celebratio »)
Angela Nache Mamier
Le Femellisme, un probable manifeste littéraire
La vie d’un créateur ne peut pas être résumée ou expliquée. La Poésie est partout et la vérité de chacun lui appartient,relative ou dérisoire. La poésie m’a appris qu’elle est «chemin intérieur » , «quête de spiritualité», qu’elle ne survit pas toujours aux « bandes littéraires » et à leur esprit « commando ».Des groupes littéraires se font et se défont, mais à un moment donné on s’éloigne sur la pointe des pieds,on cherche sa Voix, on traverse son désert…
Petit à petit, dès mes débuts, j’ai senti que je prenais un sens, une direction que j’ai appelée intimement Femellisme (femelle, femme, genre féminin…)
Tous mes poèmes tournaient de manière répétitive autour de notions récurrentes, d’interrogations torturantes, au sujet de mes révoltes ou de mes convictions.(…)
Mes débuts littéraires (par concours) sous Ceausescu ont eu lieu par miracle ! Des gens d’exceptions m’ont ouvert l’esprit et j’ai pu choisi le chemin des Justes même s’il était risqué (pour ne pas servir agenouillée un régime de terreur) .
Ces modèles d’esprits ont servi d’électrochoc pour mes « hérésies », et les prises de risques (Cénacle 19, Astra, mes recueils Miraculum ou Fémina). A mon arrivée en France (2 ans avant la chute de Ceausescu), avec deux valises, deux enfants, deux livres et deux manuscrits chiffonnés (les rebelles n’étaient publiés que très rarement…)j’ai choisi le retrait ,la discrétion, j’ai débuté mon intégration, processus jamais fini, mais plutôt réussi, heureusement… (…)
Tout cela a pris du temps …j’ai compris que je reste un écrivain roumain. Etais-je chanceuse d’appartenir à deux cultures riches ? Mon discours devenait cette somme-là, sentimentale, sauvage, farouche, émue par le Nouveau Monde sans oublier l’Ancien, vivre avec les deux au quotidien ..Je devais montrer celle que je suis, et celle que je suis devenue après un tel saut existentiel déchirant dans l’inconnu. Finalement j’ai pu observer que je n’ai pas beaucoup changé, je suis restée fidèle à mon « femellisme », plus sensible encore aux souffrances humaines, aux vies brisées, à l’injustice et à l’intolérance. Toujours sur le ton d’une émotion contenue, grave, sèche, qui poursuit une force d’impact, sous un angle nouveau, dans un noyau affectif enveloppé d’ images qui « racontent » qui « suggèrent » qui diffusent des correspondances … (…)
***
Sursã :
Transcriptio: Angela Nache Mamier