avort de sare

Creation Category: 

 poem blajin dintr-un experiment

 

 

nu-și mai regăsise niciodată forma de pasăre crudă

nici urmele olarului nici lui femeie

verde inimii dincolo e amfora rămasă grea abandonată

pe strada îngustă amprente de îngeri glipto

cartografiati en vogue la marginea orașului

de fiecare dată rămâneam noi cei din urmă

să-i acoperim oglinzile trupului veșted  anost cu pânza morții

până când fi-vom strigați pe numele dintâi: blajinii

ursitului mort  lângă talpa casei


îmi amintea doar de acele amiezi de duminică

blajinii ridicau pe rând lest sălbatic

ca mătasea deșirată a Cerului tot mai amar

dincolo de inerție sau ce mai rămăsese

cafeaua la nisip pe o plajă pustie din ei

sau catapeteasma cu nori alegorie incertă

roasă indolent la colțuri

peste memoria obiectelor fragile uitate prin gări

tinerețea lui avea ceva inevitabil

de servant încărunțit


de-atâtea ori femeia necunoscută

îmbătrânea astenic lângă el încă un secol de Obrejenie

murindu-l

 

visele imprimau nopții vechi semne de aer și apă

ritm hard-rock  virtual

suflet de blajin într-un avort de sare 

 

cineva va mai locui în ea încă o vreme îmi spuneam

ca un surâs sfielnic de crin

între două nașteri anunțate