Anestezii pe frînghii de lumină

Creation Category: 

Escala mea este o boală fragilă

înainte de somn și din cînd în cînd

un soi de moarte care nu spune nimic

în "aparența" ei subțire, de culoarea soarelui

obișnuit să zăbovească deasupra ta

vesmîntul de sărbătoare, răcoros și proaspăt,

amintirile

ori salcîmii din jurul gării, uzi pînă la măduvă,

dinspre răsărit lunile trec

zile se schimbă una pe alta

ce rost are să fii iubită dacă nu ești întîia între toate?

mai bine să mă urăști tăcînd

în miezul zilei,

 

plasa pescarului Primăvara

cu miresme alese

 

poate c-ar trebui să mă îndoiesc de realitatea

acestor fapte cu sentimentul unei mari liniști

și zîmbesc deși mi-e greu să identific

norii împletiți

în vîrful condeiului,
încăperile goale de umbra  pădurii

atîta timp cît simt cu tot ce e presimțire în mine
ardoarea neobosit-a-ncepătorului revoltat

de angoase

și maci mirosind a iubire pe dosul

unui plic deschis,

 

singuri de gol

cînd ne ascundem fredonînd "Sono contento di morire"

e puțin probabil să mai auzi alizeele...