Constantin Virgil Bănescu (1982-2009)

14 august 2009, orele 11. Calc pe trotuarele stradelelor liniștite din spatele Liceului Ienăchiță Văcărescu din Târgoviște cu ochii subjugați de culoarea violetă pură a florilor de zorele care au năboit parcă, astăzi, într-adins toate zăplazurile din jurul clădirilor pe lângă care trec. Nu știu cu exactitate adresa casei Bănescu, dar pașii mă poartă până în fața unei mașini-platformă trasă pe trotuar și drapată cu un covor de casă pe care stau atârnate două fotografii și un portret excepțional în cărbune cu BOBIȚĂ. Într-unul din cadre, cu părul în norânduială, poetul abia ieșit din copilărie; în celălalt, Constantin Virgil Bănescu, neguros, sub o pălărie cu boruri largi din altă lume, o imagine recentă, fixată de ochiul aparatului de fotografiat probabil la Colocviul Tinerilor Scriitori din 15-17 mai 2009 de la Alba Iulia.