Dacă sâmburii de lumină
încă nu s-au trezit la viață
în geana răsăritului
atunci noaptea și întunericul
sunt pământul în care le-am sădit,
ghiveciul de lut, cerul peste care
am pictat cu mâna stângă
fâșiile zborului albatroșilor.
încă o toamnă mai moare peste mine.
încă o primăvară își alungă florile
de castani, ciresi, magnolii
lângă cerdacul casei,
în locul în care din fire de iasomie
țes cămăși albe din gânduri cu sete,
apa limpede, oglindă, cercuri
din aproape în aproape,
cântec, elegie a vântului,
și strugurii mustesc deja
în via în care te așteptam
numărând boabe și
sădindu-le pe cale...