ROMANIAN POETRY

Fabrigando Kirkegaard

Creation Category: 



au mâncat ciocolată moliile
au mâncat berzele ciorapii cadrilați
bronzul turnat în statui ecumenice
cai morți pe un câmp desfrunzit fără jelenii
la capul mormântului meu esențial desenat în palmă
castel îmbrăcat de Prado
defilare molcomă peste acoperișuri fantomatice
îmbulzire la cina cea din urmă
fabrigando! strigau nuntașii
nu mai e loc de pus vin în cană
râdeam la sforăitul petardelor mulate
pe grumazul călăilor prost bărbieriți
toți așteptau sa se întample ceva
să cadă o cometă

cartierul vechi

Creation Category: 

  
 bianca marcovici, Veneția  


 
Veneția de altădată,
ziduri scorojite
lumea continuă să fie acolo să se roage
să-și amintească, să fie.
în acest fost ghettou miroase încă a carne arsă
sufletele lor se ascund printre crăpături
și ne privesc, ne ascultă, ne adulmecă...
și noi niște turiști din Israel
care le  mai căutăm pașii...
un cor de voci  intonează acea suferință
a celor care
       încă
       nu și-au găsit liniștea deplină
ziduri scorojite
cămine părăsite
cordon ombilical rupt.

  
  

 

Te amare

Creation Category: 

  
  
Zeii te omoară mai mult din milă decît din dragoste și după ce le trece mînia, te prefac într-un rîu care va ieși din valuri cu frunze de arțar roșii, repetînd din memorie lecția de marți. Desigur, iluziile sînt pierderi așa de asemănătoare că ai timp să întorci ochii mereu în direcții neașteptate, pe principiul cercului unde fără îndoială, nu se reduce  totul la expresia senină a uitării, din Rosenauer burg. Nu, în nici un caz ! În lipsa de sine și înțelepciunea înstrăinării
, caut ziua sfîrșită de mult așa cum apărea ea în public, oxidînd aurul si covăsind laptele de iapă becisnică, în plenitudinea bătrîneții. Tristețea mea are aerul unei glorii pierdute, un om povestindu-și asfințitul în cinstea morții într-un bordei cu acoperiș de scînduri, înnegrit, murdar și ud din cauza ploilor. O lampă pe care ai aprins-o crepuscular, într-o hieratică și brutală himeră. Dar mai ales amară. Ca atunci cînd strivești sub talpă, fluturi...

Jazz

Creation Category: 

  
  

 
Laussane Laussane


Te privesc prin posterele  ce-ți


Destind nervii


Ascultând în căști jazz


Mărșăluind pe străzile tale atât de sofisticate


ca o fiară în cautare de prada-culturii


Clipe neirosite de vibrații


Îmi captează până și inima


Care percepe ritmul, percepe


Până și apoteoza trompetistului


Care zbate aerul ca pe o fiară.

 

Acroatică

Creation Category: 

 

 
  
Cel mai greu de îndurat e simțămîntul că te urăște cineva
cum zice și Laerte în grava seriozitate a întoarcerii
la rătăcirile ce nu au altă zare decît mormîntul
între două puncte esențiale,
cu care ne scriem în palme anii imitînd nervurile lemnului
la ceasuri cînd încep să se șteargă formele lucrurilor,
neîndoielnic în afara memoriei
ca și norii care se despart de vînt în Legenda secolelor
stăm legați de simțuri și de concepte,
în rezonanțe sacre ale aceluiași verde întunecat
deși desenăm în cărbune uneori, stele
aducătoare de noroc și bocceluțe cu ierburi de leac
pentru suflete de fluturi slobozi înaintea unui salt
înduioșător pe o camașă cu fum de tămîie arsă
apoi mă cuprinde iarăși dorul,
cît-o grădină întinsă sub un strat de zăpadă
și evantaie lungi de stînjenei iși iau rămas bun
în culori amestecate diferit sub copitele cailor,
încît nimic nu mai rămîne ascuns dindărătul corsajului negru
din micul Bar de la Folies Bergère
în definitiv, ce altceva înseamnă
amurgul sau pleiadele și chiar un singur cuvînt
din tristețea unui poem ce repetă fără greșeală,
marinele impresioniștilor
mai ales în dimineți de iarnă
cu uși glisante
înspre tine, înspre ieri...

Glosem karmic

Creation Category: 

 

  
  

 

Îți caut umbra ca pe un absolut necesar
dincolo de gesturi intrate adînc în carne,
am curajul de-a spune pînă la capăt
că sînt pregătită să înțeleg ruinele ploii
sau tristețea unui saltimbanc,
în schimbul unor albume de fotografii
care n-au mai multă valoare
decît un insectar cu fluturi strălucitori și uscați
așa cum și cele dîntîi iasomii
deapană în preajma ochilor tăi
amintirea unei insule de un gotic întîrziat,
chipurile din buzunarele sufletului
și pentru că nu e vorba numai de prudența
sufeream de cuvinte
apoi sărutam pleoapele cailor
făcînd să vibreze convingerile
în numele cărora merită să trăim
a rugăciune și descîntec...

La bastide des vagues

Creation Category: 



 Photobucket 
 2007© Marina Nicolaev 






je suis si loin de toi en ces jours de septembre
perdue dans la bastide des vagues
oubliant les jardins sauvages
déniés par les épicuriens


à travers les terrasses d’eau vive
vers mon jardin de figuiers
tout semble parfois
venir d’un autre temps

au fil de mes pensées
les murs aux sons aigus
arrêtent encore à minuit des anges

ton cœur amer
à demi fleuri en cet automne
de plus en plus
étonnant.








le 9 sept.2007

Forma suferinței

Creation Category: 

  
  
Crezi că este întîmplătoare
această similitudine fonică
fără scindări
fără bruiaje egotice
fără împietrirea inimii
să te muți în altă lume
epurat de senzualism pînă la sterilitate
apoi singur într-o beție de lumină
să-ți duci stînca peste tot
pînă ce rîul devine sunet
timp sonor
și te gîndești dacă nu cumva
curge după moartea ta...

Rochia solemnă a morții

Creation Category: 

Există tăceri care dor mai mult decît o tăietură de brici. Ca o pedeapsă postumă în crăpătura osteologică a întîmplărilor efemere.Îmi strîng doar genunchii la piept...ca și cum ar fi unicul lucru de care pot avea parte.Chiar dacă obiecțiile pe care le ridic nu mai folosesc la nimic.
Sub privirile stăruitoare ale bătrînului cu cap de lup, mă gîndesc la mîndria mea rănită episodic...
Nimic altceva decît un mijloc de exprimare a ficțiunii...un alt stil...o altă școală...
Te-am rupt din mine într-o reverie a transparenței...suavă și cronofobă...pînă în tribunalele medievale ale amorului tău cu gust de pelin...
Sugrumată mereu...de zodia de fier a mamei fără copii...
N-am să invoc niciodată zeii orologiului divin...întruparea pură a paradoxurilor....
Pentru ce aș face-o?
Am rămas doar frumoasa fără corp...cu pielea mirosind a nisip fierbinte, chiar și în ipostazele lumești cele mai idilice...
Mi-am ars degetele de viață...de țigările superlong...atîrnate în ștreangul singurătății...
Lichefiată de ger și de mușcătura timpului...îmi pun chimonoul ros de șoarecii frigurilor galbene...și mă întreb dacă merit igrasia ploilor...Noiembrie în culoarea neoglindită a saltimbancilor...
Aud pașii morții...în fața unei uși...larg deschise către ovalul meu în ninsoare...
Și pînă la urmă, ce culoare are infinitul?
Dar uitarea ?

Pages

Subscribe to RSS - ROMANIAN POETRY