ROMANIAN POETRY

Absens - alfabet poetic (5 - sfarsit)

Creation Category: 

U

crisparea unei după-amieze
totul se retrage
lumina
își pierde echilibrul
lumina
dă semne
de neliniște
mai slabă, mai prezentă, lumina
scade
dar seara nu coboară.
Nu văd în cuvinte.
Urmele literelor se dizolvă în
noua lumină vagă.
Nu sunt aceleași cuvinte.

V

Încă îmi mai vorbea când noaptea s-a oprit
pe cuvintele lui. Încă mai vorbește, uite fluxul și
refluxul din privirile lui – mareea profilului.
Se deplasează înăuntrul unui cuvânt.
Profilul îi întregește umbra
și respirația paginii: negru alb negru alb


W

Imaginea i se aruncă în oglinda ferestrelor
se eliberează din spațiul încăperii.
Trăsăturile-i difuze vibrează, nu se fixează
el va dispărea.
Mai aproape de el fiindcă e ora la care nu apare
liniște rarefiată
lumina face semn
pagina și lumina
albul e nesigur. Scriu.


X

Privesc obiectele și culorile estompându-se.
Îndelung, nopțile i-au șters
prezența, care se retrage din fiecare
obiect.
Obiectele îl părăsesc, el părăsește obiectele.
Lumina părăsește culorile noapte de noapte.
Privirile aprind imaginea zidului. Zidul devine flacără.
Umbrele macină colțurile camerei.
Iar albul, care nu se lasă înghițit, încă mai rezistă,
înfruntat cu negrul.
Care se întețește.
Până unde.

Y

Aprind lumina, culorile nu se aprind. Aerul
încăperii își ține răsuflarea, își îneacă
umbrele.
Nu e aici. Nu văd în cuvinte.
Pe aceeași pagină
noaptea s-a deplasat.
frazele se răsucesc în spirale interioare

foaia – pielea sensului
spuma ritmului

Z

Nu am spus nimic

NB. Acest poem face parte dintr-un "alfabet" poetic unitar; sensul fiecărui text este strâns legat de sensul celorlalte. Sfârșit.


Îmblînzitorii de cobre

Creation Category: 

Vine o clipă cînd tăcerea închide totul în jurul tău
un pustiu fără ziduri în care trăiesc doar îmblînzitori de cobre
pe celălalt taler doar coroana imperială a disperării
nu mă regăsesc cu nici un chip
prea multe flori de cactus
și undeva la capăt de viață eșafodul Bastiliei
copacii frunzele iarna în genunchi
zornăind pe lespezi de Khondalit
un vînt de noapte cu păsări oarbe și mute
sfidînd legile firii veacuri în șir
doar noi răminem singuri istoviți în beznă
știi...e o contradicție să lupți cu fiarele
cînd moartea nu mai înseamnă nimic
și uneori e prea tîrziu
să mai descoperim  îndoieli
să mai căutăm reversuri
în cenușa amară a imperiului

plouă în rana deschisă a iubirii
fără speranță

spun

Creation Category: 

spun 

Spun că soarele moare în fiecare apus

 

pentru că altfel n-ar învia cu fiecare răsărit.

  

Spun că umbra pășește în tăcere în urma trupului

 

pentru că altfel ar tulbura

 

liniștea prea liniște a șoaptelor

 

iar strigătul meu ți-ar fi tăcere.

  

Spun că ființa-mi este ghem în trupu-ți

 

pentru că altfel aș rătăci singură, în noapte.

  

Contorsionări

Creation Category: 

Orizonturi alunecînd steril
cu ochii plini de nisip doar tăcerea
un gînd rătăcit pe care l-am cioplit din pietre
nicăieri în gustul pămîntului
pași cît vîrsta lui Don Miguel venerabil
o istorie plină de ciudățenii
halucinante ca și femeile rătăcite
printre valize de carton
muzică spartă în discursuri zadarnice
anatema hieroglifelor înalte
cît viața trecînd prin iarna unui semn de întrebare
înnodat de harnașamentul cailor bătrîni
eu Pandora din nou
în ritmul coloanelor de nisip
există suferință și nu există vinovați
un eșafod cu ghilotină
adulmecat de cîini schelălăind a moarte
zbătindu-se inutil
si rece

Absens - alfabet poetic (4)

Creation Category: 

P

Urcă spre lumina zilei, spre amiază – spre toate
amiezele –
Înaintează atât de lent încât îi poți descifra
în mers toate ezitările
gândurilor. Pașii i se opresc sub povara cuvintelor
nepronunțate, dincolo de ecrane de liniște. Pășește
într-un strigăt enorm. Pașii i se împotmolesc
în strigăt
Lumina înaltă nu poate fi cuprinsă
nu poate fi străbătută.
În mulțime nu-l văd decât pe el.
Încep să văd.

Q

În miezul zilei, de sus, foarte sus
- ca și lumina -
el stăpânește orele
și transparența amețelii
apoi
căderea
- din înaltul zilei –
a mâinii care scrie,
care nu va înceta să scrie,
dispărând
în albul paginii

R

Despărțiți de oglinzi simetrice
veneam eu
pleca el
zi de zi
locul lui era gol
în cameră – doar ritmuri
după-zi
după-noapte
- să stingem acest ritm –
la ora la care
opac, poemul
e de nepătruns

S

La amiază, ora în fața ei însăși:
miez de amiază.
Oglindă a orei. Fiecare clipă se reflectă
în clipa dinainte. Înaintând în sens opus.
Scriind, vorbind, scriind. Nu, nu
e în acest cuvânt. Peste tot cuvinte în
cuvinte. Alb pe alb.
Scriu în răspăr, cuvintele
se destramă unul după altul.
De-scriu
Ziua înaintează
în noapte
Noaptea avansează
Orele sunt în joc.

 T

Timpul îi trece prin corp
textul înaintează
Afară
doar corpul care doare
și lumina care nu înțelege întunericul
echilibrul nu e decât o linie
care le separă
- el nu e în cuvântul acesta -

Va urma...

Ne quid nimis!

Creation Category: 

Nu pot umbla somnambulă
cu pînze de păianjen
peste păduri peste fluvii
pururea nubilă
îmi amintesc doar
că-mi displac tragediile antice
cercuri închise brutal
în negrul nopții surd
înfometate de vînturi de rostul îndoielii
Golgota pînă la capăt
dusă pe umeri de muribunzii Inchiziției
asa cum rugina mănîncă din carnea sufletului
într-o luptă în care nu mai sînt stăpînă
într-o luptă în care anii si umbrele cern
parfumul salbatic al ierbii
colivii frumos colorate
un rictus amar
pentru totdeauna.

Două stanțe neo-dada

Creation Category: 




Moartea

Moartea e o ipostază preventivă
O fărâmă de fire ce locuiește-n noi
Versul, nemurind de atâta biciuire
Capăstrul calului desprins, vezi bine
Se clatină pe drum.
 
El strigă hăisa ca un vaier surd
Si râde larg cu rima-n gură
Tu mori din nou ca să nu naști
A ta și-a lui progenitură

Si aiuriți de-atâta frumusețe
Tu potriveai cu frică trecătoare
sălcii plângând, ascunsă floare,
o stanță tristă, care doare

Insomnii

Creation Category: 

Atît de străine toate de mine
atît de singură în mine însămi
căutînd îndelung peste zei
cum împart potrivnică în miezul pămîntului
o viață privită prin ziarul deschis al aproapelui
un clinchet subțire inconfundabil din care lipsești
niște sfincși în exil prin urmare
nuduri de Rubens pe coperți de jurnale absurde
undeva se vede cîmpia mirosind a grîu copt
ce rost are uitarea nisipul veacul în care trăiesc
dacă
mi-e
frig pe diguri de tine
monotone anotimpuri pedalînd spre uitare
numai viața mea atît de altceva
un fel de iluzie pînă la capăt
în tremurul stins al unui oraș în noapte
un loc de care ne vom aduce aminte mai rar
solitari
și plini de insomnii...

clepsidra

Creation Category: 

  

în val,

 

speranțe ard

 

Aripi de albatros,

 

pană în zbor,

 

versuri albe...încă albe

 

Libertate...cuvînt,

 

amăgirea nisipului,

 

clepsidră lacustră,

 

sirene amorfe,

 

năluci cîntă marea

 

durere...

 

miros de alge,

 

gust sărat de apă,

 

rană albastră pe retină,

 

sirenă în depărtare,

 apoi ancora. 

Clepsidra este din nou plină...   

Pages

Subscribe to RSS - ROMANIAN POETRY