NEW BOOK

Trăgând înapoi o noapte

Creation Category: 

  
  
 Trăgând înapoi o noapte este cartea de debut a lui Valerică (Vali) Nițu.           

Din Prefață (M.P), cât și din Poeta vates și gazetarul frenetic (dr. George Coandă, membru A.A-R.S. in SUA și al USR) și Pledoarie pentru bucuria lecturii (prof. Lucian Grigorescu), din primele pagini ale cărții, cititorul face cunoștință cu universul liric al poetului.            

  
  

 

Editor, Marinela Preoteasa

Alain (Georges) Leduc: ROGER VAILLAND 1907-1965 UN HOMME ENCOMBRANT

Creation Category: 

 

 

 

    Vailland vu au prisme de l’Histoire

    [*Roger Vailland (1907-1965). Un homme encombrant. Paris, L’Harmattan, 2008. Coll. Socio-anthropologie, dirigée par Pierre Bouvier. ISBN : 978-2-296-06511-6, 21 €.] 

     Encombrant, Roger Vailland ? Sans doute, oui, pour tous ceux qui voudraient le caser dans une catégorie. Trop rouge pour les lecteurs des beaux quartiers, trop libertin pour les militants du PC, trop désinvolte pour les engagés de tous bords, il agace, il provoque, il indispose. Davantage en ce qu’il est, d’ailleurs, qu’en ce qu’il écrit. C’est pourquoi il est nécessaire de prendre ses distances avec le personnage et de retourner interroger l’œuvre.

     C’est ce que fait Alain (Georges) Leduc dans ce livre touffu, fouillé, bourré jusqu’à la gueule de détails précis qui, comme dans un bon polar, ont tous un sens à convier, une interprétation à éclairer, une nouvelle orientation à montrer. Avec son double regard, celui de l’historien, celui du critique d’art, les deux habitués à scruter, à dépister, à décrypter, il relit les livres de Vailland – ils ne sont pas si nombreux : neuf romans, trois pièces de théâtre, une poignée d’essais… – à la lumière de l’histoire de son époque, ces deux premiers tiers du XXe siècle, années si convulsives.

Aragon, Brasillach, Céline, Drieu la Rochelle… le livre déroule l’alphabet des auteurs de ce temps-là, en déploie l’éventail politique d’un extrême à l’autre, élucide la complexité des rapports de Vailland avec eux grâce à un patient travail de recherche de témoignages, à la fois dans des archives inédites et auprès des contemporains encore vivants. Au fil des chapitres, le lecteur a beaucoup à découvrir. Comment et pourquoi Vailland a quitté le groupe surréaliste, comment et pourquoi il a adhéré au PC puis s’en est éloigné, comment et pourquoi il a choisi de quitter le microcosme parisien des lettres pour aller vivre dans un coin perdu de l’Ain, à une époque où le retour à la terre n’était guère à la mode…

     Roger Vailland a longtemps cherché comment l’homme pouvait transformer le monde, avec quels outils. Sa spécificité tient beaucoup à la nature du regard qu'il porte sur son temps (le fameux « regard froid», la lucidité à tout prix, le rejet des « bons sentiments»). Il est proche des grands tragiques grecs, de Plutarque auquel il voue une admiration sans bornes, des moralistes. C'est un homme de son temps, passionnément intéressé à comprendre le monde comme il va, les mécanismes sociaux, les événements politiques, les mentalités ; c’est aussi un homme du dix-huitième siècle, fou de Laclos, grand lecteur de Retz et de Sade. « L'Histoire compte pour lui. Les écrivains d'aujourd'hui sont dans l'immédiateté, Vailland vit dans la durée », écrit Leduc.

     Enfin, ajoute-t-il, « ce qui rend Vailland à la fois totalement inactuel et plus nécessaire que jamais, c'est le rapport au style, à la forme. Vailland est un styliste. » Situés très précisément dans le temps et dans l’espace, ses romans ne sont pas « datés » pour autant, ils nous parlent de notre temps et de notre espace, comme le ferait une (bonne) leçon d’histoire. 
     

     Élizabeth Legros.

     Journaliste, co-fondatrice du site

     Paris, le 5 novembre 2008.

 

    Roger Vailland, un écrivain encombrant ?*

     [*Roger Vailland (1907-1965). Un homme encombrant. Paris, L’Harmattan, 2008. Coll. Socio-anthropologie, dirigée par Pierre Bouvier. ISBN : 978-2-296-06511-6, 21 €.] 

     Selon l’adage sartrien, la littérature c’est comme les bananes, ça se consomme sur place. La littérature est donc périssable, et qui veut parler d’une œuvre, dite « datée », doit commencer par la dépoussiérer, pour la rendre consommable aux profanes que nous sommes. Mais grâce à ceux qui savent le faire, l’œuvre peut alors nous apparaître dans sa saveur d’origine. C’est ce qu’Alain (Georges) Leduc a entrepris en consacrant une étude à Roger Vailland pour nous restituer toute la complexité de cet homme et ainsi nous inviter à goûter la saveur, exquise et actuelle, de son œuvre.

     Pour mener à bien cette entreprise, encombrante, de trois années – pour reprendre le sous-titre de l’étude, Roger Vailland, un homme encombrant – Alain (Georges) Leduc a cherché, non pas à dévoiler ce que serait la vérité de Roger Vailland, comme prétendent le faire les biographies ou les études littéraires en général, mais à nous montrer un écrivain en situation dans son époque. Cette étude est donc avant tout, comme le nom de la collection l’indique, collection dirigée par Pierre Bouvier, un travail de socio-anthropologie. Pour un auteur qui a refusé de faire carrière comme la majorité de ses contemporains surréalistes ou existentialistes, mais qui n’en a pas moins cherché à se faire et à devenir écrivain, il fallait que Roger Vailland apparaisse dans la trame historique du XXe siècle, de son vivant (1907-1965) et aussi jusqu’à aujourd’hui, puisque cette étude vient clore le centenaire, trop discret, célébré l’année dernière.

     Alain (Georges) Leduc, historien et critique d’art, cherche donc moins à faire le portrait d’un homme, qu’à restituer le travail d’un romancier, d’un dramaturge, d’un reporter dans son contexte historique ; à évaluer la forme artistique d’une œuvre, celle d’un homme qui a été et s’est fait l’écrivain, vaillant, qu’il avait toujours souhaité être. Ou alors, si c’est un portrait, ce serait le portrait exemplaire de ce que devrait un intellectuel français, avec ses forces et ses faiblesses, balloté entre l’action et la réflexion, opérant des choix cornéliens, comme ses personnages, dans le milieu de son époque. Poète surréaliste ou reporter dans la grande presse avant-guerre, résistant ou collaborateur, existentialiste germanopratin ou communiste stalinien ? Différentes facettes de l’écrivain apparaissent, non pas dans le souci de colorer cette étude foisonnante d’une esthétique de la bigarrure, mais pour montrer comment l’œuvre se fait, apparaît dans le champ littéraire, par le biais des rencontres (amitiés et inimitiés) ; des tactiques (coups d’éclats ou avancées dans l’ombre) ; des choix politiques et esthétiques. Cette étude interroge aussi la réception de l’œuvre, puisque chaque critique ou lecteur essaie de tirer l’œuvre à soi, outrant certains aspects et en occultant d’autres. Vailland fut en effet un écrivain gênant, et plus que cela, vous le comprendrez, un écrivain encombrant. Alain (Georges) Leduc a donc beaucoup enquêté et collecté les témoignages de proches, d’écrivains, d’intellectuels ou d’autres, permettant de restituer objectivement la caisse de résonnance actuelle de l’œuvre et de rendre compte de sa complexité. Comment expliquer que Vailland, écrivain de gauche, est souvent loué par des écrivains de droite ? Comment Vailland se positionne-t-il par rapport à Aragon, celui qui est à la fois le responsable de son exclusion du mouvement surréaliste et le chef d’orchestre de la littérature communiste d’après-guerre ? Comment comprendre que Vailland put être un écrivain stalinien et aussi un des membres fondateurs du Tabou en 1947 ? Vailland, dans les années 60, alors qu’il avouait s’être laissé aller à gagner de l’argent dans le cinéma, était-il toujours engagé politiquement comme porteur de valises ? Autant de questions et de réponses qui permettent de dessiner la silhouette d’un homme truite engagé dans le courant de l’Histoire.

     Alain (Georges) Leduc n’est pas sans savoir que les études consacrées aux écrivains peuvent être une manière de désamorcer la charge potentielle d’une œuvre : en polissant les contours d’une œuvre, en affublant à un auteur le titre de classique, en accolant des étiquettes aux auteurs – tous ces prêt-à-penser qui évitent d’aller lire les textes – Sade, Rimbaud, Vailland peuvent apparaître sages comme des images. Alain (Georges) Leduc n’est pas tombé dans ce piège, bien sûr, mais les lecteurs ne pourront tout de même pas faire l’économie de lire Vailland pour le comprendre tout à fait. Ou alors pour le goûter, rien de mieux que de commencer par La Truite, comme nous invite à le faire la peinture de Jean-Claude Lardrot, en couverture de livre, qui pourrait illustrer l’héroïne Frédérique – personnage à l’image de Vailland ; personnage testament de son dernier roman. Roman, ô combien actuel, qui démonte les mécanismes du monde de la finance et de la fluctuation des valeurs en posant le problème de la question humaine. Que vaut la vie d’un individu dans le monde factice du signe : de la marque publicitaire ; du chiffre ; des sociétés écrans implantés dans des paradis fiscaux ? Si la vie biologique est mouvement, flux, comment résister alors à la vitesse imposée par la société ? Comment fonder ses propres plaisirs, si ceux-ci doivent être élaborés par son imaginaire qui nécessite le temps de la maturation, comme celui de la durée romanesque ? Comment s’opposer aux rouages de la machine pour être capable de mettre en scène son propre désir ? Telles sont quelques unes des questions que pose implicitement l’auteur de cet essai. Le dernier roman de Roger Vailland est une réponse à ces questions et prouve à quel point la littérature est le lieu d’investigation du champ des sciences humaines. Il intéressa d’ailleurs tout particulièrement Jacques Lacan et préfigure les développements d’une pensée foucaldienne et deleuzienne.

     Vailland, antihumaniste, rêve d’un individu libre comme son personnage Frédérique – truite, insaisissable et unique – pour donner de la diversité à ce monde qui se veut fourmilière. C’est pour toutes ces raisons, qu’il faut lire cette étude, d’un homme encombrant, d’Alain (Georges) Leduc. 

                             Marc Le Monnier

                             Enseignant de Lettres modernes,

     Lycée Suger, Saint-Denis (93).

                             Auteur d’un mémoire

           sur le héros chez Roger Vailland (Université de Caen).

           Paris, le 8 novembre 2008.

Florentina Loredana Dănilă: "Și copiii se îndrăgostesc"

Creation Category: 

   
  

 „Și copiii se îndrăgostesc”

Editura „Clubul Saculum”, 2008, Beclean

ISBN: 978-973-88265-7-1

 

 

Și copiii se îndrăgostesc” și-a făcut apariția în toamna 2008 la Editura „Clubul Saeculum” din Beclean.

Un volum  în premieră cel puțin așa știu, pentru o autoare cunoscută paginilor de internet din ultimii ani, menit să puncteze un anumit gen de proză scurtă, de o textură aparent facilă.

Prezentarea grafică este îngrijită estetic vorbind, fără stridențe, într-un echilibru elevat. Silvana Zăgreanu a propus o copertă de o eleganță grafică temperată și adecvată titlului ales. 

Florentina Loredana Dănilă are ceea ce se numește condei, și aceasta am remarcat deja, autoarea deține dexteritatea unui bun povestitor care știe să-și utilizeze gradat ingredientele unei proze accesibile. De altfel, așteptam de mult timp ca acest eveniment al tiparului să se materializeze, convinsă fiind intuitiv ca este un pas bun, o direcție unde, cu dezinvoltură, va excela. În general, prima carte tinde să aibă amprenta cât și  reverberația talentului  care, de altfel o caracterizează.

Multă vreme am reflectat la ceea ce trebuie totuși obiectat, în calitate de simplu cititor, cel puțin: după lectură am rămas cu un sentiment de frustrare, și aceasta întrucât nu numai că pare o culegere de povestiri scurte inegale, ca valoare, și relativ din perioade diferite, însă volumul se scindează compozițional, cel puțin în două cărți.

Și când afirm acest lucru, mă gândesc la ciclul „Destăinuiri” contrastant cu restul prozei scurte întâlnite de o altă factură. Personal, mi-aș fi dorit un volum mai puțin eclectic, de substanță, care să o reprezinte pe Florentina Loredana Dănilă.

Florentina Loredana Dănilă va obiecta și mai mult ca sigur va spune că aceasta a fost intenția în jurul căreia gravitează întregul volum.

Aș fi dorit un volum concentrat pe o anumită proză, de valoarea literară spre exemplu, a textelor „Cireșul” sau „Bunica”.

(...) "Mă dau bătută. Vreau să spun în privința banilor. Îi pun la loc în poșetă și-o mai întreb o dată: „Deci nu vrei bani?”, ca să-mi liniștesc conștiința.
- Nu vreau! Să pleci cu banii tăi de-aici! Eu n-am mâncat o cireașă și stau și mă uit în fiecare zi cum se mai coace câte una, și voi veniți să prăduiți?
- Dar de ce n-ai mâncat? Uite, îți culeg eu mai de sus, unde-s mai coapte.
- Nu vreeeaaauu! Nu! N-am mâncat că nu mă-nduuur!
Bine. Atunci nu te-ndura. Eu mă-ndur.

Le număram în timp ce le adunam de pe cracă: una, două,...șase. Și-a șaptea, că poartă noroc.
- O vrei?
- Nu.
- Atunci o mănânc eu. Bogdaproste!
- Sta-ți-ar în gât!
Sta-ți-ar clonțu`!

Am simțit, luând cireșele din pom, cum îi rupeam bucăți din carne. De altfel a și plecat. Bătălia fusese pierdută. Dar nu și războiul. În noaptea ce-a urmat, am visat că-l mâncam pe nea Ghiță. Care, obosind să fie mâncat, mi s-a oprit în gât. Noroc c-a sunat ceasul. Uneori e bine să existe deșteptătoare prin casă." (...)

Descopăr însă dincolo de aparențe, o tentație de a aduna în volum textele care au fost mai mult sau mai puțin comentate favorabil pe site-urile unde au fost publicate anterior, ceea ce le-a afectat adevărata imagine literară, rezultând o pseudovaloare acordată pe criterii mai mult sau mai puțin obiective.

Cu riscul de a deranja, afirm ca se simte absența acută a unui redactor de  carte ferm, de talia celor care erau cândva la vechile edituri (de exemplu, Gheorghe Cezar Pienescu, Constantina Paligora, Lucian Hanu etc).

Ceea ce aștept de la viitorul volum este o mai mare obiectivitate în selecția textelor precum și compoziții de substanță care să înlăture proza de valoare scăzută.

Florentina Loredana Dănilă are însă privilegiul pe care îl acord unui debut literar promițător.

„Și copiii se îndrăgostesc” este, ca orice volum editat deja, un nou început. Ca orice nou început, obligă.

Florentina Loredana Dănilă va trebui să răspundă însă în fața propriei sale provocări la înălțimea aptitudinilor pe care le-am intuit demult. 

Șansa de a întâlni un alt volum, superior acestuia e mare și autoarea știe.

 

Eveniment literar 2008! Lansarea volumului Pelerinul din Aqualung de Angela Furtună

Creation Category: 

La Targul International de Carte Gaudeamus, Bucuresti, 19-23 noiembrie
O carte-galerie de arta


Angela  Furtuna

lanseaza

Pelerinul din Aqualung

Ed. Integral, București-Sydney (director Costel Postolache) and Ed. Vinea, BucUrești (director Nicolae Tzone).2008

Coperta SI ILUSTRATIILE:
                PAUNA  DUMITRESCU

Lansarea se va face la Standul Editurii Vinea de la Targ.


Aceasta carte poate fi procurata si prin comanda directa la Editura Integral:

office@integral-rdms.ro
cpostolache@integral-rdmc.ro

Pretul cartii: numai 19.99 EURO + costurile postale de livrare

 


ea își croiește drumul ei, tikkun olam printre nașteri
 
 
 
împăcare cu rămășițele
cu pustiul chihlimbar
împăcare prin împărtășire
trebuie să mă împac cu păsările
și totuși nu mă împac niciodată
amânând vibrația pozitivă


ca pe un străin
îl alung pe el
îl alung  pe el din Ierusalimul meu
dar el revine
nici ziua
nici noaptea
el revine
își croiește drumul lui
se umple cu timpul lui - înghite firimituri de kotel
vorbește pe limba lui de paie
îmi spune
eu
eu
eu
eu sunt sufletul tău
de ce mă tot alungi?

 

sephirot acum
sephirot atunci
sephirot mereu
doar să plece de unde a venit
prin ochii de bufniță
prin buretele care absoarbe nimicul
prin pâlnia care primește și varsă
prin strecurătoarea care alege drojdia
prin ciurul care împrăștie semnele
eu trebuie să aduc pace din frământare
eu trebuie să mă ocup de lucruri impure - căci nu-i este dat femeii să strălucească precum bărbatul proaspăt născut din puterea gândului în clocot
zămislire
scriere
naștere
pierdere
aflare
lepădare
ștergere
împărțire
slujire
înțepenire
însângerare
închiderea cărnii
îndoirea grâului
arcuire
împotrivire
sfiiciunea din cuvinte
sfârșitul care dezleagă tot ce era înainte de tot ce va fi șters, pentru că neașteptarea este însăși supunerea față de tiranul implicit, cel care pe toți îi strânge în aceeași frică și îi macină prin explozii politice când transformă omenirea în scuipat de diavol
și mai departe trebuie să mă ocup de lucrurile impure
limpezi noroaie
poesie feriprivă
febră gotică
uscarea grâului în scorburi
somn
visarea legată
visarea dezlegată
visarea din împăcare
visul cu mâinile legate
și visând
să-l văd acolo
pe el
cel alungat
curat luminat
așteptându-mă în exilul dinăuntru
 înarmat cu explozibil și întrebări
purtând pe umeri o patrie bastardă
care nu-și dorește embrionii nici  istoria
omul astrogramă
daimon din intracelestul virtual
când vine pelerinul din Aqualung
se înclină adânc și zice
 eu sunt copilul grenadă făcut din cel care este pentru că este
eu am ajuns aici
am ales între două temnițe
realul sau imaginarul au devenit imagirealul
nimic nu e mai condiționat astăzi decât libertatea  imagireală când conștiința și eul din alien nu ne alienează ci ne anulează
eu am ajuns aici
locul meu natural e aici
mintea mea naturală e aici
moartea mea naturală e aici
                                         măturând podelele exilului cu fruntea mea

Tristan Janco : « Mémoires de la Shoah »

Creation Category: 

 
Tristan Janco «Mémoires de la Shoah», 2001,
Collections « Sem »
Université Paul-Valéry – Montpellier
ISBN 2-84269-422-8
ISNN 0990-2813
80 pagini  
 

Volumul « Mémoires de la Shoah » a fost publicat in 2001 în Colectia «Sem» a celebrei Université Paul-Valéry – Montpellier. Am obținut acest volum mai târziu, în 2008, la Zilele iudaismului român de la Paris și consider aceasta una din întâmplările care reușesc să îți îmbogățească spiritual itinerariul vieții.

«Mémoires de la Shoah» sau «Memoriile Holocaustului» aduc în prim-plan în primul rând, necesitatea păstrării intacte a memoriei și a celui mai mare masacru din istoria modernă a omenirii, Holocaustul (din greacă ὁλÏŒκαυστον (holókauston): holos, "complet" și kaustos, "ars"), (în ebraică: Hașoa השואה, în idiș: Hurben חורבן), subliniind însuși caracterul general al volumului.

«Mémoires de la Shoah» reprezintă culegerea unor poeme publicate de-a lungul timpului, atât în limba ebraică, cât și în română și traduse de autor în franceză. Tristan Janco este originar din România, dintr-o urbe moldovenească din care au mai rămas din etnia sa, așa cum mărturisește domnia-sa în prefață, decât șapte persoane septuagenare, o superbă sinagogă, din nefericire, goală și două cimitire evreiești.

Memoria inexpugnabilă a locurilor dăinuie și azi, în autor, originar de acolo, locuindu-i nostalgia copilăriei și adolescenței, dincolo de frontierele sufletului său.

Tristan Janco este de altfel, pseudonimul cunoscutului academician Carol Iancu, director al „Centrului de studii și cercetări evreiești” din  Montpellier, copreședinte al Asociației pentru înțelegere iudeo - creștină în Franța și recunoscut pe plan mondial pentru studiile sale istoriografice în domeniul istoriei evreilor și al relațiilor internationale și care, din discreția și modestia unui autor de specialitate consacrat, își propune această identitate lirică inspirată poate de Tristan Tzara, el însuși atras de tragismul wagnerian din „Tristan si Isolda”.

Pseudonimul ales, de fapt, devoalează încă o dată tonalitatea  poemelor sale, adevărate rugi interioare, accentuate de tragism.  

 

Lansare de carte: "Ars Memoria" - antologia membrilor cenaclului "Mihai Eminescu" din București

Creation Category: 

  În data de 29 septembrie 2008 ora 17,30, în tradiționala sală de festivități din liceu, membrii cenaclului literar « Mihai Eminescu » al Liceului de Construcții nr. 1 din București, actualul Grupul Scolar de Construcții «Anghel Saligny», vă invită la un eveniment îndelung așteptat: lansarea antologiei de versuri « Ars Memoria », eveniment  la care sunt invitați foștii și actualii elevi ai liceului.

"La Traductrière" Revue franco-anglaise de poèsie et art visuel «SCULPTURE SUR PROSE / PROSE SCULPTURE»

Creation Category: 

La Traductrière

Revue franco-anglaise de poèsie et art visuel«SCULPTURE SUR PROSE / PROSE SCULPTURE»



  «La Traductrière» este o revistă anuală publicată sub egida Association franco-anglaise de poesie, ce a împlinit frumoasa vârstă de 25 de ani în anul 2007, fiind dedicată în egală măsură limbii franceze cât și engleze, a creației artistice contemporane.

Numărul 25/ 2007 « SCULPTURE SUR PROSE / PROSE SCULPTURE » este dedicat unei idei generoase și incitante, unui exercițiu artistic provocator în care artiști și scriitori au devenit actorii unui real fenomen creativ.

  
  

La Traductière N° 25(année 2007, 180 pages, 20 euros)  

De altfel, cu ocazia împlinirii a 30 de ani de activitate, in 2007, Festivalul franco-englez de poezie (organizat de Jacques Rancourt, directorul și redactorul-șef al revistei  «La Traductrière») în colaborare cu editura «Transignum» (ce aparține cunoscutei artiste de origine română Wanda Mihuleac) și implicit «La Traductrière», au lansat manifestarea «Sculpture sur prose» adresată poeților, artiștilor și revistelor din lumea întreagă.

În final, au răspuns pozitiv acestei acțiuni  82 poeți și 50 de artiști plastici din întreaga lume.

A fost organizată o expoziție care a fost itinerată la Paris, Fougères, București, Liège și Toronto.  Au participat artiștii: Caroline Abitbol (Franța), Bénédicte Adessi (Franța), Bernard Bardinet (Franța), Adela Bonat (România), Hervé Borrel (Franța), Marie-Christine Bourven (Franța), Jean-François Caillarec (Franța), Chan Ky-Yut (Canada/China), Serge Chamchinov (Rusia), Anemona Crisan (Austria), Romana Cucu (România), Eric Daudelin (Québec, Canada), Simona Dobrescu (România), Philippe Fabian (Franța), Marie Falize (Franța), Andrei Farcasanu (România), Marie-Hélène Ferrasson (Franța), Dorothea Fleiss (Germania), Philomène Gerber (Franța), Jean-Marc Guillot (Franța), Jean-Luc Guin’Amant (Franța), Nathalie Hartog ((Franța/Australia), Jinran Kim (Coreea), Akané Kirimura (Japonia), Stela Lie (România), Katerine Louineau (Franța), Petru Lucaci (România), Mamada (Japonia), Bogdan Mateias (România), Wanda Mihuleac (România), Michel Mousseau (Franța), Alain Nahum (Franța), Lisandru Neamtu (România), Claire Nicole (Elveția), Vladimir Nikolaevsky (Rusia), Mathias Pellegrino (Franța), Sylvie Pesnel (Franța), Birgit Pleschberger (Austria), Cécile Poirson (Franța), François Poyet (Franța), Marilena Preda Sanc (România), Irene Scheinmann (Marea Britanie), Shirley Sharoff (USA), Ivan Sigg (Franța), Godlieve Simons (Belgia), Sofi (Franța), Brigitte Tartière (Franța), Khadija Tnana (Maroc), Erolf Totort (Franța), Sarah Wiame (Franța).

Așa cum am mai fost menționat și în alte articole, s-a propus poeților să scrie poeme pornind de la texte în proză, artiștilor plastici să creeze lucrări pornind de la documente vizuale și revistelor să realizeze propriul număr sau grupaj dedicat acestui gen inedit de «sculpture sur prose».

Astfel, zeci de jurnale, reviste, cărți, magazine și anunțuri publicitare au inspirat poeți și artiști, iar cinci mari reviste, respectiv Poetry Review din Londra, Contrapunct din București, Exit din Montreal, Ellipse Fredericton (Canada) și Il Segnale - Percorsi di ricerca letteraria Milano, s-au alăturat acestei acțiuni.

Experimentul de altfel, traduce sau mai bine generează conștient proiecția creației artistice spre Exterior.

În sine, ce anume « produce » un text literar? O reclamă din stația de metrou, un titlu de ziar citit pe diagonală, o catagrafie, un meniu fix dintr-un restaurant de cartier sau un banner de la o competiție oarecare? Se pare că da, fără a conștientiza exact traseul acestuia. Texte cu tematică dată, tip extemporal, subiect unic, cum doriți, pot fi transpuse astfel în alt registru ideatic. Cuvintele au un anume impact, pot declanșa structuri noi, surprinzătoare, indiferent de vectorul spațiu-civilizație. O particulă a Inefabilului există în fiecare ființă umană în stare latentă și poate fi declanșată spontan  asemeni unui mecanism arhaic, un complex sonor, fără a fi în întregime controlat de purtător. Acest sistem coerent de idei generează o structură particulară a semnificantului în demersul său semiologic.

Revista «La Traductrière» are particularitatea de a fi generoasă acestei interfețe creative.

Traducătorii și poeții pe care îi veți regăsi în acest număr sunt: László Bárdos (Ungaria) - Paul Bélanger (Québec) - E.D. Blodgett (Canada) - Gerty Dambury (Guadelupa) - Sarah Day (Australia) - Jennifer K Dick (SUA) - Elie Stephenson (Guyana) - Alain Suied (Franța) - George Szirtes (Marea Britanie)

De menționat că fiecare număr conține articole, note de lectură, traduceri din franceză în engleză și invers, precum și medalionul poetic al celui care obține Le prix Création de la Traductière.

 

  
  

 La Traductière N° 26
(année 2008, 206 pages, 20 euros)Poètes australiens d'aujourd'hui / Australian Poets TodaySculpture sur prose 2 / Prose Sculpture 2
 

 

Numărul 26/2008 urmează același itinerariu dedicat interferenței artelor în alt spațiu geografic, fiind astfel prezentați unii dintre cei mai cunoscuți poeți australieni contemporani: Chris Andrews, Judith Bishop, Peter Boyle, MTC Cronin, Luke Davies, Sarah Day, Philip Hammial, Martin Harrison, Kevin Hart, Dominique Hecq, Berni M Janssen, Catherine Kenneally, John Mateer, Jan Owen, Claire Potter, Judith Rodriguez, Thomas Shapcott, Vivian Smith, Andrew Taylor, John Tranter et Chris Wallace-Crabbe.

Poeții -traducători pe care îi veți găsi în nr. 26/2008 sunt: David Applefield (SUA), Eric Brogniet (Belgia), Magda Cârneci (România), Carole David (Québec), Martin Harrison (Australia), Max Rippon (Guadelupa), Fiona Sampson (Marea Britanie), Fabio Scotto (Italia) și George Szirtes (Marea Britanie).

Meritul acestei remodelări creative îl deține Jacques Rancourt (Canada), renumit poet, traducător, autor de eseuri și antologii, care a lansat din 1983, Festivalul franco-englez de poezie reflectat în paginile  revistei sale «La Traductrière». Doctor în litere la Sorbonne, membru activ al unor cunoscute societăți literare la Paris și Montreal, Jacques Rancourt se remarcă din ce în ce pe plan internațional prin dăruirea și harul său literar.

  
  
Jacques Rancourt
(http://www.festrad.com)



Poemele și lucrările de artă plastică realizate în cadrul  demersului creativ «Sculpture sur prose» pot fi studiate și pe site-ul Festivalului franco-englez de poezie http://www.festrad.com.
De o înaltă ținută estetică, «La Traductrière» reușește să imprime o hiperdimensiune ludică noțiunii de creație artistică, prin interconexiunea unor discipline aparent diferite. Limbajul comun este ARTA.

Paris, 2008
 

Melnitz / Charles Lewinsky

Creation Category: 

Charles Lewinsky, dramaturge, scénariste et romancier, a obtenu pour son précédent roman Johannistag (2000), le prix de la Fondation Schiller. Melnitz salué par la critique comme une prouesse littéraire. Melnitz, c'est la saga de la famille Meijer, une famille juive suisse, de 1871 à 1945 - de la guerre franco-prussienne à la fin de la deuxième guerre mondiale. Un grand roman salué comme le Cent ans de solitude suisse.

PREMIUL 2008 ISRAEL - Carol IANCU: "ALEXANDRU ȘAFRAN: O viață de luptă, o rază de lumină"

Creation Category: 

 

  
  
 

„ALEXANDRU ȘAFRAN: O viață de luptă, o rază de lumină”,

autor Iancu, Carol

traducere I.Goldstein, Țicu

București, Editura Hasefer 2008

Coperta: Done Stan

Redactor: Paula Litman

ISBN 978-973-630-175-9   

 

In acest an, Asociația scriitorilor israelieni de limba română din Tel-Aviv Israel a acordat Premiul 2008 pentru traducerea cărții «Alexandre Safran. Une vie de combat, un faisceau de lumière», „ALEXANDRU ȘAFRAN: O viață de luptă, o rază de lumină”, autor prof. univ. doctor honoris cauza Carol Iancu.

Bluma Finkelstein -« MARE NOSTRUM »

Creation Category: 

Bluma Finkelstein –« MARE NOSTRUM »

 

 

(foto sursa http://www.ambafrance-il.org/spip.php?article5525)

 

Născută la Tecuci, România, Bluma Finkelstein s-a stabilit în Israel din 1963. Doctor în filologie la Universitatea din Strasbourg, Bluma Finkelstein este o cunoscută poetă francofonă, actualmente profesor emerit de franceză și literatură comparată la Universitatea din Haifa. A publicat peste 25 de volume de poezii în franceză, o antologie de poezie bilingvă româno-ebraică precum și trei eseuri de critică literară pe tema dialogului iudeo-creștin.

 

Bluma Finkelstein a fost decorată cu Premiul Președintelui Statului Israel în 2002, pentru întreaga sa operă în limba franceză, premiu acordat pentru prima oară unui scriitor israelian francofon.

 

În data de 27 februarie 2008, Ambasadorul Franței, M. Jean-Michel Casa, i-a oferit scriitoarei Bluma Finkelstein, titlul de  Chevalier de l’Ordre national du Mérite pentru activitatea în domeniul francofoniei, la reședința Ambasadei Franței din Israel, în prezența  a numeroase personalități.

 

Pages

Subscribe to RSS - NEW BOOK