Sarimanok: aventura şi lectura

                                  Lucian Merişca, scriitor şi călător

"Sarimanok" - o carte şi povestea unui vis împlinit, cu atât de multe greutăţi! Un om, un aventurier, în acelaşi timp jurnalist şi scriitor, a avut cândva un vis şi, riscând totul, a reuşit să îl împlinească! Bob Hobman este numele lui…

...Cine au fost primii marinari ai istoriei sau mai bine-zis, ai preistoriei?... Nu puteau fi alţii decât strămoşii austronesienilor - popoare oceanice, obişnuite cu valurile şi vânturile, care s-au răspândit din insulele indoneziene de astăzi, în Pacific, până în Tahiti, Hawaii şi Noua Zeelandă - dar şi spre Vest, în marea insulă africană Madagascar. Oceanul Indian (indonezienii îi spun "Oceanul Indonezian"…) nu este o întindere de ape foarte paşnice şi previzibile - pot spune că am simţit aceasta... pe propria piele, atunci când am vizitat Plaja Indrayanti, de lângă Yogyakarta, iar un val oceanic m-a luat prin surprindere... Dar să ne întoarcem la acei primi oameni îndrăzneţi care, în Epoca de Piatră, au traversat un Ocean, pentru a face legătura între două sau trei continente şi a popula o insulă misterioasă, aflată la capătul lumii lor...

Pescuitorii de scoici de pe ţărmurile insulei Java povestesc despre neamul lor care ar fi călătorit până la o mare insulă roşie din largul Africii, în vase echipate cu flotoare din bambus şi pânze ţesute din frunze de palmier. Această mitologică insulă s-ar afla atât de departe, încât le-ar fi trebuit 5 ani ca să se ducă şi să se întoarcă. Însă majoritatea corăbiilor nu s-au mai întors... Pescarul cu care autorul, Bob Hobman, stă de vorbă, la începutul volumului, este mândru de aceşti oameni din trecutul său. La fiecare răsărit şi apus de soare, el se înclină în direcţia în care au plecat şi se roagă pentru neamurile de care s-a despărţit acum câteva mii de ani... De menţionat, una dintre frescele Templului Borobudur din mijlocul insulei Java, cel mai mare templu budist din lume, pe care am avut şansa să îl vad cu ochii mei, schiţează tocmai o asemenea navă, primitivă şi complexă în acelaşi timp...

La 4000 de mile mai la vest, de cealaltă parte a Oceanului Indian, cu ocazia marilor momente legate de familie - naşteri, funeralii, căsătorii - locuitorii marii insule roşii a Madagascarului, depun în partea de est a casei lor ofrande de hrană şi băutură destinate strămoşilor care, venind din acea direcţie, au traversat marele ocean, 500 de ani înainte de naşterea lui Isus Cristos...

În 1985, Bob Hobman şi echipajul pirogii sale uriaşe au refăcut acest voiaj mitic, pe urmele marinarilor din preistorie. Acesta a fost visul său, împlinit cu multe sacrificii şi dificultăţi, chiar şi cu preţul unei vieţi omeneşti, la bordul unei nave unice, pe care a botezat-o "Sarimanok" - numele comun al unei păsări aducătoare de noroc în Sud-Estul Asiatic.

O aventură mai mediatizată, "Kon-Tiki" (1947) a fost cea a exploratorului norvegian Thor Heyerdahl, cel care a traversat cu o plută Oceanul Pacific, din America de Sud până în Insulele Polineziene. Pluta originală a acestuia am vazut-o expusă în Muzeul cu acelaşi nume, din Oslo.

Întorcându-ne la aventurierul britanic, acesta a decis să refacă una dintre navele preistorice ale austronesienilor, care ar fi putut traversa Oceanul Indian de la Est la Vest. De menţionat că echipajul nu a utilizat aparatele moderne de navigaţie, orientându-se numai după astre; de asemenea, recipientele pentru apă, precum şi mâncarea luată la bord, au fost cele presupuse ca fiind adecvate primilor marinari ai lumii. Întreaga canoe de 60 de picioare lungime, a fost construită din lemnul unui singur arbore gigant, iar pânzele au fost ţesute manual din frunze de palmier şi fibre vegetale. Nava nu avea motor, radio-comunicaţii sau sextant. Ea a fost construită şi reconstruită în insula Tawi Tawi din Filipine şi apoi în fermecătoarea insulă Bali din arhipelagul indonezian – “şiragul de perle al Ecuatorului”.

Călătoria pe furtunosul Ocean Indian, a părut fără sfârşit. Fără sfârşit a părut şi lectura acestei cărţi, dar nu din cauza celor câteva sute de pagini, ci pentru că am amânat cât mai mult, cu intenţie, sfârşitul aventurii lui Bob Hobman, şi al lecturii mele... Vânturi puternice, furtuni frecvente, nori care împiedicau vizibilitatea, curenţi oceanici care îi îndepărtau mereu de la direcţia hotărâtă... Nava preistorică trebuia în permanenţă golită de apă şi părea să se dezmembreze din clipă în clipă. Puţine momente de relaxare şi bună-dispoziţie, ca de exemplu atunci când peştii-zburători, vânaţi de prădători invizibili în adâncuri, săreau peste barca lor şi le aterizau direct în farfurii...

Primul membru al echipajului, pictorul hawaiian Chico Hansen  avea să moară, datorită infecţiilor contractate, imediat după finalizarea construcţiei şi planificarea startului din insula Bali.

Un alt membru bolnav al echipajului, avea să fie lăsat în insula Cocos sau Keeling, un paradis sub tutelă australiană din Oceanul Indian.

Spre deosebire de alte expediţii asemănătoare, expediţia lui Bob Hobman a fost mai ghinionistă şi în privinţa sponsorilor, dar acest fapt i-a facut să se simtă liberi de orice constrângere, pur şi simplu într-o familie neolitică, o mică familie a marelui Ocean Indian, care măsoară 10.000 de km din Africa până în Australia.

Trebuie spus că mare parte din grupurile etnice Malgaşe, vorbesc şi astăzi o limbă înrudită cu a celor din Indonezia şi întreţin mici temple îndreptate către Răsărit în memoria strămoşilor lor austronesieni.

Sarimanok, vasul neolitic reconstruit, este expus acum la Muzeul Oceanografic din Nosy Be, staţiune turistică a Republicii Madagascar, acolo unde a ajuns, într-un sfârşit. Despre această expeditie s-au scris două cărţi, din două diferite puncte de vedere, realizându-se şi un film. Bob Hobman a câştigat, nu uşor, pariul cu destinul său şi cu destinul sutelor de milione de austronesieni: a refăcut acest ipotetic voiaj care existase până atunci doar în tratatele de istorie. Aventura numită Sarimanok, chiar dacă mai puţin cunoscută publicului larg, îi va fascina pe navigatori şi amatorii de călătorii extraordinare, precum şi pe acei pasionaţi de cucerirea mărilor şi oceanelor, ca şi de adevărul despre marile migraţii ale omenirii.

În ciuda faptului că autorul este britanic, cartea lui avea să fie publicată, din obscure motive, mai întâi în Franţa şi în limba franceză. Actualmente, Bob Hobman s-a reîntors în Bali şi locuieşte acolo, aşteptând - cine ştie? - o altă minunată călătorie.