De la Cavaler, la Macho şi apoi... la Androgin. Asistăm oare la o involuţie, devalorizare a Masculinităţii, de-a lungul secolelor?...

                Aceasta pare să fie dacă privim cu atenţie mai multe generaţii de bărbaţi, descrise de literatură... Mai seamănă nepotul, cu bunicul? Dar îşi doreşte el să semene, ori numai ideea asta îl face să zâmbească, ironic şi ambiguu?...

                Vom încerca să expunem pe scurt un subiect de actualitate, în lumea vrând-nevrând globalizată şi virtualizată în care trăim.

                Masculinitatea în sine este determinată de factori înnăscuţi biologici, dar şi de factori sociali, care depind de Rolul de gen. Am adăuga noi şi factori istorici, pentru că se schimbă cumva moda pantalonilor, nu numai pe dinafară ci şi pe dinăuntru. Oricum, clasic sunt citate ca trăsături tradiţional Masculine: curajul, independenţa şi asertivitatea - un cuvânt mai puţin cunoscut la români, însemnând, în esenţă, siguranţă de sine şi puterea de a spune "Nu", atunci când ceva nu îţi convine.

                Plângându-ne de soarta masculinităţii în vremurile noastre, nu numai că nu am da dovadă de prea multă... masculinitate, dar auto-deprecierea genului  nostru, va stârni reacţii furioase atât din partea "bărbaţilor adevăraţi", cât şi din cea a tinerilor efeminaţi, îmbrăcaţi şi coafaţi uni-sex... Nu insistăm în a spune din ce categorie fac parte "băieţii de băieţi"...

                Oricum, uitându-ne în urmă la aşteptările şi rolurile bărbaţilor luaţi drept model de literatura timpurie, trebuie să recunoaştem că însuşi conceptul de masculinitate s-a degradat în mod semnificativ de-a lungul secolelor...

                Privind, prin ocheanul Literaturii, direct în istoria veche, vom re-descoperi "Cavalerul", un model apus al anilor 1100-1450... Acest vârf de recunoaştere a calităţilor bărbăteşti a fost un arhetip, doborât doar de ideile înnoitoare ale Renaşterii; iar primul bobârnac a fost dat de către celebra carte "Don Quijote", publicată de Cervantes în 1605, concepută ca o satiră la adresa popularelor povestiri cavalereşti ale vremii... Însă, în esenţă, Cavalerul a fost şi rămâne emblema unei figuri nobile sau care aspiră la nobilitate, prin actele şi comportamentul său perfect bărbătesc, perfect moral şi altruist. Calul, armura şi armele, blazonul - erau nelipsite - tot aşa precum cinstea, vitejia şi punerea voluntară la dispoziţia celor care aveau nevoie urgentă de un ajutor cavaleresc - aşa cum ar fi, de exemplu, o tânără şi inocentă virgină aflată în iminent pericol. Era o onoare pe atunci să fii cavaler şi erai onorat pentru asta - dar UNDE SUNT ZĂPEZILE D-ANTĂRŢ?... Virtuţile masculine deveneau subiecte de balade şi romane, iar generaţii întregi de tinere domniţe au suspinat bovarisiac după bărbaţii ideali, care, desigur, nu există decât în ficţiuni... Însă Cavalerii, după cum bine se ştie, sunt supuşi la tot felul de probe şi cazne fizice pentru a-şi dovedi bărbăţia; nu este suficientă o Diplomă de Cavaler, ca în zilele noastre... Iar în ceea ce priveşte interacţiunea cu elementul feminin, ea se consuma, trebuie s-o spunem cu tristeţe, numai la episodul salvării nevinovatei prinţese. Eventual, onoarea de a-i recita o poezie ori de a-i oferi capul duşmanului - fapt recompensat îndeobşte cu un trandafir aruncat de la balcon şi un zâmbet vag promiţător, în spatele voalului de dantelă... Nici vorbă de expresii sau gândiri carnale, excepţie făcând, "Decameronul" din 1349 a lui Giovanni Boccaccio, fiu din flori al unui negustor şi al unei femei modeste căreia istoria nu i-a păstrat numele. Modelul cavalerului a rămas peste veacuri, numai în romanele siropoase, scrise pentru anumite tipuri de doamne şi domnişoare...

                Urmează, cam între 1450-1770 - Gentilomul, ori Gentleman-ul, care e tot un fel de bărbat nobil, ori măcar bun, de calitate bună. Gentlemanul se formează mai mult în instituţiile publice post-feudale, şi mai puţin ca model literar popular. Noul bărbat al epocii umaniste, la fel ca şi predecesorul său, era modest, cinstit şi loial - acestor trăsături cavalereşti adăugându-li-se, să zicem, o anumită privire auto-critică şi îndrăzneala civică. Educaţia conta acum mai mult decât înainte, la fel şi împlinirea interesului personal, care nu mai era considerată un defect, ci o calitate a respectivului individ. Nu mai era vorba aici de figuri eroice, ci figuri civice; nu modele literare, ci modele de împlinire socială. "Bărbat cu comportări alese, ireproşabile, cu caracter distins - caut persoană aşişderea, care respectă cu stricteţe eticheta." Spune-se că un om cu o purtare curtenitoare, e gentleman chiar şi în pijama.  Dar în loc să îşi dovedească puterea pe câmpul de luptă, gentlemanul prefera să câştige bătălii la bursa de mărfuri sau în cluburi exclusiviste. Totuşi, moralitatea ori comportamentul său social rămân încă destul de sănătoase, cel puţin în aparenţă.

                În zilele noastre - ideea de bărbat, dacă nu este expusă cu ostentaţie ca în temenul "Macho", apare sub forma ironică a patriarhului sau falocratului obişnuit să dicteze în familie, chiar dacă - se ştie - femeile au întodeauna idei, mai bune... Calităţile modelului masculin contemporan devin mai mult... cantităţi: câţi fani şi like-uri, ce cont estimat are în banca, la câţi ani odată îşi schimbă maşina sau smartphone-ul. Forţa fizică se poate câştiga la sală, dar banii nimeni nu ştie exact cum, şi tocmai aici rezidă misterul noului model masculin, care vrea să fie tipul alfa al comunităţii în care trăieşte,indiferent de gen, fără să rateze nimic... Iar a domina, nu are legătură neapărat cu înaltele principii ale unei morale oarecum desuete. De la modele de urmat şi până la egoişti naturali, găsim un spectru larg în ceea ce priveşte etica personajelor masculine... În realitate, comportamentul altădată net viril, a devenit tot mai cenuşiu, la fel ca şi concepţia despre bărbaţi în conştiinţa culturală de tip Occidental. Ideea de războinic viteaz, cade în desuetitudine, acum vorbim de "mercenari" şi jocuri video, în timp ce, într-o civilizaţie a păcii, sau care îşi doreşte confortul mai mult decât orice, Femeile au un cuvânt tot mai important de spus.

                De la Cavaler, la Gentleman, Macho, băiat de băiat şi, cine ştie? în viitor, la neutralitatea de gen, pentru a nu deranja pe nimeni?... Strict fizic, conceptul masculinităţii, erodat atât de mişcările feministe cât şi de cele de tip LGBT, a căpătat, în Cultura Occidentală, conotaţii mult mai Neutre, dacă nu chiar ambigue - şi acest lucru se poate vedea pe podiumurile de modă, la Eurovision sau în mall-uri... Bărbaţii care se epilează, machiază, îşi pun cercei sau pantaloni mulaţi - nu mai sunt demult o curiozitate. Iar originalitatea repetitivă, dorinţa legitimă a băieţilor de a (citez) "nu semăna cu tata" - a dus în unele situaţii, la posibilitatea de a semăna cu mama - de ce nu, aveţi ceva împotrivă?...

Lucian Merişca este medic şi jurnalist de ştiinţă, master în Studii Europene, el realizând la Radio România Iaşi - rubrica "Maşina visului" şi emisiunea "Dialog intercultural".