Rep: In Press Release sunt mentionate Marele Premiu și un premiu colectiv, dar pomeniți ceva si despre niște premii I, II si III. In ce vor consta acestea din urmă? 

A.M.: La această primă ediție a concursului, cu sprijinul tipografiei Brastar, vom edita o plachetă conținând versurile celor șase finaliști. Așadar, ei vor debuta printr-un volum colectiv, într-o vecinătate concurențială și onorantă. Deținătorul Marelui Premiu va beneficia, prin contract, de editarea volumului de debut, eveniment care se va produce în cursul anului viitor. Există și alte câteva “daruri” pe care le vom oferi, în funcție de valoarea premiului obținut, finaliștilor. Este vorba de spații de publicare în revistele literare Cetatea Culturală (Cluj), Citadela (Satu Mare), Singur (Târgoviște) și Acum (on-line), cărți scoase în decursul timpului la editura Arania și câteva surprize pe care timpul le va adăuga în coșul laureaților. Până la momentul festivității de premiere, pot apărea și alte oferte din parte sponsorilor.

Rep: Intrucât nu ne-ați spus nimic despre I, II si III, înțeleg că fie vreți să fie  surpriză, fie nu ați hotărât încă ce/cât/cum.Va deveni tradițional ca Marele Premiu să îl constituie publicarea în volum a câștigătorului? Aveți în vedere motivarea  solidă a tineretului talentat prin, să zicem, o ofertă mai variata, mai consistentă, a premiilor? Azi nu mai e aproape imposibil pentru nimeni să publice in volum, în regim de self-publishing, dacă dorește neapărat... 

A.M.: Avem de a face, prin statutul acestui concurs, cu tineri creatori care nu au debutat încă în volum. În acest caz, momentul unui debut pe hârtie nu poate fi așteptat decât cu emoție și speranță de fiecare. Este ieșirea lor în lumea creatorilor prin cuvânt, este finalitatea la care fiecare aspiră, oricât de apropiat sau indiferent ar fi el de spațiul altor posibile oferte mediatice. Nimic nu poate, încă, să se compare cu o carte pe care îți vezi pentru prima dată numele, care poate însemna începutul unei afirmări, dacă fibrele interioare sunt strunite îndeajuns pentru a rezona până la o corectă și completă apreciere din partea cititorilor și a specialiștilor. Cum altfel să te prezinți lumii, dacă nu prin carte? Deocamdată, slavă Domnului, nu există victorie mai mare pentru un creator (de literatura) decât cuvântul tipărit. Alte premii se vor adăuga, desigur. Ele vor fi din ce în ce mai consistente, cu cât vom înainta spre noi etape de experiență în activitatea de organizare a unor asemenea evenimente. Cartea va rămâne, însă, un dar indispensabil.

Rep: Devine  Concursul  Național de Poezie "Ana IL" un  fel de pepinieră a poeziei românești contemporane? 

A.M.: Asta sper să se întâmple. Nimic nu se va consitui, în zilele noastre, în unică soluție de promovare. Între diferitele propuneri de competiții literare, se vor alege, însă, acelea care vor da dovadă de imparțialitate în decizie, de seriozitate în demersuri, de sprijinire a creatorilor pe întregul lanț al devenirii lor, de la prezentarea lucrărilor până la promovarea lor mai departe, pentru ca munca lor să fie cunoscută. 

Rep: Care sunt criteriile valorice avute în vedere la jurizare? 

A.M.: Juriul de acum și de la edițiile viitoare va avea în primul rând în vedere un element de care se vorbește tot mai puțin atunci când avem în față un text literar. Acum, cred unii, e suficient să fii înzestrat cu noțiuni teoretice, să știi istorie literară, să te descurci în ce privește estetica și filozofia, pentru a creiona un text  interesant, de valoare literară. Se uită sau se ignoră atributul esențial și indispensabil : talentul. El nu se câștigă numai din cărți și nici măcar prin muncă. Pe el îl ai sau nu, este un dat interior primit de la părinți și de la Dumnezeu. Pe acesta îl vom căuta, cu imparțialitate, seriozitate și consecvență. Și ar mai fi un element ce rezultă din primul. Ca urmare a calităților poetice, textul trebuie să aibă emoție. Nu cred în elaborările aride, seci, rigide, “intelectualizate “ excesiv, până la pierderera vibrației. Atunci nu mai vorbim de poezie, ci de orice altceva. Asemena texte lipsite de rezonanță, de capacitatea parcurgerii unui traseu de la suflet la suflet, de la întrupare ideatică la explozie interioară, nu vor avea prea multă căutare.

Rep: Cine va face parte din juriul ediției din acest an? 

A.M.: Câțiva oameni de cultură care au probat, nu o dată, aplecarea spre promovarea tinerilor și indiferența față de alte criterii în afara celor valorice. Este vorba de scriitorul și filozoful dr. Mona Mamulea, cercetător stiintific la Institutul de Filosofie și Psihologie "Constantin Rădulescu-Motru" al Academiei Române, prof dr. Mihaela Malea Stroe, poetul, criticul și istoricul literar Adrian Lesenciuc, scriitoarea și jurnalista Chris Samy, cărora mă voi asocia și eu ca reprezentant al editurii ARANIA. 

Rep: Cum demonstrați că finaliștii acestei edții și, de ce nu, ai edițiilor următoare, nu sunt aleși pe deja tradiționalele retete clientelare, nepotisme și simpatii, pe ochi  frumoși, care fac aproape  din orice competiție românească un fiasco? 

A.M.: Demonstrația o putem face de la prima ediție. Inițiativa organizării acestui concurs, cu această titulatură prin care readucem în atenția opiniei literare un nume de creator brașovean, Ana Il, cu un destin dramatic, o conștiință menită să răzbată prin timp, să creeze modele de luptă și izbândă a cuvântului asupra morții, aparține poetului, prozatorului, eseistului, criticului și istoricului literar Adrian Lesenciuc care s-a adresat inițial unei alte edituri. Acolo însă au apărut “sugestii”, “intenții” și presiuni de a promova anumite nume, în funcție de interesul extraliterar pe care îl aveau respectivii organizatori. Juriul nu a aceptat ingerințele care nu țin de valoare și a retras lucrările. Așa s-a ajuns la Arania. Iar concursul se desfășoară, continuă. Evident, fără clientelisme, nepotisme și simpatii, pentru că altfel nu ar mai fi fost. Și așa va rămâne, atâta timp cât va fi numele nostru în joc.

Rep: Ați inițiat, cândva, un cenaclu literar unde au semnat  nume care, în timp, au cunoscut consacrarea în literatura  autohtonă, în special în spațiul poeziei. Vă tentează ideea reiterării acelui proiect? 

A.M.: “Cenaclul literar 19”, în care au activat, la începutul carierei lor, scriitori ca Gheorghe Crăciun, Alexandru Mușina, Simona Popescu, Caius Dobrescu, Andrei Bodiu sau Paul Grigore, a beneficiat în anii 80 de o generație de excepție, care a confirmat. Acum nu mi se mai pare că există o asemenea generație. Dacă voi avea cât de vagi semnale că în jurul nostru se pot aduna talente care să se constitue în purtători de drapel, care să se poată sprijini unii pe alții și să contureze o direcție, poate voi reveni. Cu siguranță îi voi sprijini. După puterile mele. 

Rep: A crește "speranțe" literare românești presupune mai mult decât a ajuta tinerele talente să debuteze editorial. Ce veți face pentru ca "descoperirile" dvs (tinerii castigatori) să își înscrie destinul într-o pagină a literaturii autohtone? 

A.M.: Am în vedere toate căile pe care voi putea merge pentru ca munca lor să ajungă pe masa de lucru a celor care au un cuvânt de spus în descoperirea și promovarea valorilor. Aceasta este munca editurii, să fie prezentă pe tot traseul de la autor la cititor. Mai departe va depinde de calitățile fiecăruia. Dincolo de concurs vom constitui un complex de alte acțiuni la care îi vom invita pe laureaț, pentru a-i face cunoscuți, pentru a realiza o legătură palpabilă între scriitor și public. Vor fi recitaluri de poezie periodice pe care le vom organiza noi, alte manifestări cu caracter sincretic, cu invitați de marcă din lumea literelor, a muzicii, a teatrului, ca să așezăm poezia pe locul pe care îl merită. Această activitate completă și permanentă, cât mai vizibilă, sper să atragă și să demonstreze că Brașovul nu se află întâmplător în inimă de țară. De aici pot reverbera acele energii care să iradieze pretutindeni. Vom avea multe de spus. Nu uita că abia am preluat editura Arania de câteva luni. Eu zic că am făcut deja unele lucruri și intențiile sunt vizibile. Cred în continuare, cu tărie, că nici o valoare nu se va pierde, nu va cădea în uitare. Dar nu e deajuns să fii bun, agreabil, corect. Trebuie să fii foarte bun. Valoarea îi va promova mai departe.

Rep: Efortul, investiția de timp, de suflet, de bani, într-o manifestare care se vrea și repetitivă, sunt ingrediente absolut necesare pentru a face din acest concurs o rețetă   a succesului. Ce sperați să obțineți prin organizarea, an de an, a acestui concurs? Sincer, ce sperați să obțineți, pe termen lung (pe termen scurt știm: descoperirea unor  talente literare), în afara de o oarecare publicitate a editurii și a urbei dvs, ca centru cultural activ? 

A.M.: Le-ai cam spus pe toate. Dar mai e ceva de adăugat. Și eu și Adrian Lesenciuc suntem lei. Interesant este că ne-am născut în aceeași zi, 21 august. Diferența de vârstă, de o generație, am impresia că e mai puțin relevantă în acest caz. Firea noastră ne cere să ieșim în față, să nu ne fie suficientă activitatea proprie, să dăm dovadă de străduință, de generozitate, de sacrificiu chiar. Dacă avem aceste energii, nu suntem cei care să le lăsăm nedescoperite, nefructificate. Și nici nu mai gândim neapărat pe termen lung. Vom face acum ce vom putea mai bine. Nu ne-am priceput la șuruburi, de pildă. Poate eram mai câștigați. Material, cu siguranță. Dacă asta putem, mergem înainte, cu ceea ce putem să facem și se va alege ceva din străduința noastră, nu mă îndoiesc.

Rep: Virtualul e un spațiu în care  creatorul, tânăr sau  mai puțin tânăr, talentat sau mai puțin talentat, a evadat, deziluzionat, descurajat, de multe ori chiar scârbit de "filtrele" prin care ar trebui să treacă până ar ajunge acolo unde talentul, studiul, pasiunea ar trebui să îl situeze. Este spațiul virtual un "asistent" valoros, în ceea ce privește  căutarea/găsirea talentelor literare?  Mai nuanțat, aș spune că virtualul adună  mult noroi, mîl, laolaltă cu "ape limpezi", iar ce rezultă de aici e clar.  Existența   virtualului îngreunează sau facilitează procesul de selectare a valorilor literare neconsacrate încă, a potențialilor scriitori/poeți de mâine? 

A.M.: Cred că ar trebui să răspund prin exemplul personal. Fără virtual, pe mine nu m-ar fi cunoscut decât o mână de oameni, de apropiați. Cu tot mâlul și inegalitatea valorică pe care și eu le recunosc, cu toate excesele unora care se văd apărați de lipsa de vizibilitate, postați în umbra monitorului care le stimulează elucubrațiile și vedetismele, virtualul mi-a dat prieteni în toată lumea, a lărgit fenomenal spațiul cunoașterii noastre și chiar mi-a ascuțit simțul căutării în noroi a unor potențiale pietre prețioase. Mi-a adus chiar și sponsori ai cărților mele, fără de care nu mă puteam manifesta ca până acum. Da, virtualul e un rău necesar. Unul chiar indispensabil, în ziua de azi.

Rep: Sunteți autorul a patru (4) volume de sonete și a trei cărți de basme în versuri, conținând 365 de povești. Venirea pe lume a celui de al 7-lea volum este o chestiune de timp sau de stare? 

A.M. De amandoua, mai ales ca, fiind angrenat in alte proiecte, dupa cum vezi, acestea nu imi prea lasa acces nici la timp, nici la o stare de spirit potrivita. Aici (NR: in proiectul “Ana Il”) sunt mai mult organizator decat creator. Vorbim despre urmatoarea mea carte sau /si despre volumele anterioare si alte scrieri de-ale mele, daca mai vrei, cu proxima ocazie – acum sunt foarte concentrat pe  acest concurs, pe care l-am preluat “din mers”, fiind mai mult un proiect “infiat” decat zamislit de noi, dar pe care “il vom creste” ca pe celelalte ale noastre. Totuși, îți pot spune că volumul al cincilea de sonete va fi o antologie a sonetelor mele de dragoste, asociate cu un CD continand un recital compus din aceste texte, in interpretarea autorului. 

Rep: In opinia mea, sunteți un sonetist de excepție.  Vă citesc versurile și am senzatia că miros liliac în luna ianuarie, între zăpezi de un alb care inundă. Un gen care dispare, ca și poezia însăși, dacă lăsăm să se întâmple asta. Nu mă pot abține a vă întreba daca vă leagă ceva, afectiv sau pur și simplu biografic, de cunoscutul sonetist Șerban Foarță... 

A.M.: Mă leagă recunoasterea domniei sale ca un maestru cu o excepțională abilitate în făurirea unei rar întâlnite plasticități a limbii, cu un stil inconfundabil. Dacă nu l-aș fi citit, probabil că evoluam și eu altfel, cu mai multă sărăcie și nesiguranță. Nu l-am cunoscut personal. Uneori și o distanță de la Brașov la Timișoara pare insurmontabilă. Din fericire virtualul mi-a dat posibilitatea să-l caut, să-i adresez câteva cuvinte și să purtăm, când și când, un dialog. Astfel am ajuns să-i trimit cărțile mele și am constatat că nu i-au rămas întâmplătoare obiecte de decor. Cu asta mă pot mândri. Astfel de legături voi încerca să conturez și pentru cei care vor veni la Arania, la viitoarele ediții ale Concursului Național de Poezie ANA IL.