Din nou despre WITTGENSTEIN, un articol de Ticu GOLDSTEIN

Creation Category: 

 

Reamintesc celor ce nu au citit prima parte (Maximum, nr. 16-17) că evoc aici, în continuare, fa-milia Wittgenstein, de ascendenta evreiască trecută la catolicism (biletul de intrare în societatea timpului ). Şeful clanului, Karl „Regele oţelului" din Imperiul Austro-Ungar, se retrage de timpuriu din afaceri, dând cale liberă vocaţiei de Mecena. Nu avea nimic din tipul clasic de industriaş, participă la viaţa intelectuală a Vienei, scria la publicaţii de calitate, un agent al modernizării. Palatul Wittgenstein adăpostea o colecţie remarcabilă din operele lui Schiele, Moser, Rodin şi mai ales Klimt, între care fresca acestuia din urmă, FILOSOFIA, refuzată de Universitatea din Viena. Familia perpetuii nobila tradiţie a acelor grupuri fruntaşe din Viena care considerau că menirea lor era să încurajeze arta şi pe artişti.

La aceasta făcea mereu ţâfnos aluzii Richard Wagner, căci cei ce le treceau pragul, deveneau automat evrei, adică buni de răstignit! Dar seratele muzicale (Brahms, Mahler, Joachim, oaspeţi, obişnuiţi), constituiau atracţia Vienei culte. într-un asemenea mediu a crescut şi Ludwig, fiul cel mai înzestrat intelectual, pilotat la început de tatăl sau, un bărbat sever, care caută printre fiii săi, fără succes, un succesor. Ludwig nu avea cei şapte ani de acasă ci...paisprezece L. căci Karl, nu avea încredere în şcoli, recrutând profesori particulari. Totuşi, în cele din urmă, tatăl şi-a trimis fiul la Linz, la Realschule, unde era elev şi Adolf Hitler.

Studiază apoi mecanica aplicată, la Berlin şi aeronautica la Manchester. în 1902 este admis la Trinity College/ Cambridge, avân-du-1 ca mentor în matematică şi logică pe filosoful Bertrand Russel. Se face remarcat, dar necunoscându-şi încă vocaţia, îşi întreabă maestrul: „Spuneţi-mi, dacă sunt un idiot mă fac pilot, dacă nu-filosof !?" Russel : „încă nu ştiu ! Scrie un eseu, şi atunci o să-ţi răpund!" De la acest eseu va se trage şi teza sa de doctorat, Tractatus logico-philosophicus, formulă adaptată după „Tractatus Teologico-politicus" a Iui Spinoza.

Hermina, sora lui Ludwig, poate o iscoadă a tatălui lor, se duce la Cambridge să se intereseze de perspectivele fratelui său. Russel îi spune: „Aşteptăm ca următorul pas în filosofie să fie făcut de fratele dumneavoastră !"

Ludwig e considerat un geniu...un geniu ciudat şi excentric. Odată, pierduse trenul pentru Manchester. Ca să nu întârzie comandă un tren special, ceea ce nu era la îndemâna oricui.

Călătoriile în Islanda şi Norvegia, unde îşi construieşte o cabană, pentru meditaţie, le-a petrecut cu prietenul iubit, David Pinsent, şi n-au costat puţin. A dăruit moştenirea surorilor şi artiştilor, în aşa măsură, încât surorile au considerat gesturile lui drept "o sinucidere financiară "!

Ludwig a avut o viaţă de nomad, fiind, rând pe rând, student, artilerist (în Primul Război Mondial), învăţător (în şcoli primare!), grădinar, profesor universitar, brancardier (în Al Doilea Război Mondial) şi "spărgător" de cifruri secrete naziste, ceea ce a ajutat Rusia să-1 învingă pe Hitler, fostul său coleg la Linz. Oare s-au cunoscut? Kimberley Cornish crede, în „Evreul din Linz",  (ed.Nemira, 2007), că aluzia din „Mein Kampf",

 la un băiat de evreu ciudat, coleg de-al său, s-ar referi la Ludwig, bogat, sclipitor şi bun de invidiat, explicaţie a antisemitismului nemărginit al lui Hitler. Dar frustrarea sa, ca motivaţie personală, cred că trebuie căutată în altă parte şi anume, în ratarea sa ca artist, comisia de exa-minare, care nu 1-a confirmat, la absolvire, fiind alcătuită din mai mulţi profesori evrei. Pictorul mediocru şi-a luat revanşa militară, atotdistructivă şi chiar autodistructivă! Ratarea luată ca o nedreptate !

In afara literaturii antisemite, la modă în Austria vremii, pamfletul lui Wagner, „Iudaismul în muzică", va fi un veritabil îndrumător pentru unul din monştri secolului XX. Citez : „Dacă decăderea Culturii ar putea fi cumva oprită prin expulzarea violentă a elementului străin distrugător este ceea ce eu nu pot decide, întrucât pentru asta ar fi nevoie de forţe pe care eu nu le cunosc". Şi iată că peste veac, Hitler îi răspunde : „Când voi ajunge cu adevărat la putere, exterminarea evreilor va fi prima şi cea mai importantă sarcină a mea ". Iar Hitler s-a ţinut de cuvânt ! Dar mai e de reţinut faptul că Inchiziţia nazistă, ca şi cea spaniolă, avea ca ţintă predilectă pe evreii care îşi ascundeau identitatea, mai ales prin botez, cum a fost cazul familiei Wittgenstein. Oricum, coincidenţă sau nu, Legile de la Nurnberg includea pe cei botezaţi, dacă aveau trei bunici evrei, precum Ludwig, genialul filosof. Din fericire, Russel, care îl considera ca „fiul sau adoptiv ", reuşeşte, după Anschluss, să-i obţină un paşaport britanic. Ludwig va încerca fntr-o spovedanie, să-şi reconsidere identitatea evreiască, amar de vreme abandonată !

Cea care, la un moment dat, îi preda lui Ludwig, limba rusă, o evreică fugită din Rusia pogromurilor, se mira că Wittgensteinii erau consideraţi, în Austria drept „o familie tipic evreiască !'.,Şi ce căuta el în Rusia sovietică? O utopie ? Dorea să devină acolo ...un simplu muncitor ! S-a întors de acolo dezamăgit ! Aşa că şi-a reluat profesia de universitar.

Un om, un geniu. Pentru el, enunţarea valorilor ţine de inexprimabil, de ceva care totuşi depăşeşte logica, adică de poezie, de artă şi, mai ales de muzică...