Creation Category:
Adrian Munteanu – Femeie! ...
Editura Minerva București
Colecția Literatura română contemporană
ISBN 978-73-21-0988-5
56 pagini
Editura Minerva București
Colecția Literatura română contemporană
ISBN 978-73-21-0988-5
56 pagini
Editura Minerva din București a lansat la sfârșitul anului 2009, volumul „Femeie...” de Adrian Munteanu, alcătuit din 50 sonete de dragoste și însoțit de un CD ce cuprinde 20 de sonete în interpretarea autorului.
Adrian Munteanu, o voce remarcabilă a radioului românesc, se evidențiază prin calitățile sale artistice, literare și organizatorice. Fondator al Cenaclului 19 din Brașov, alături de Adrian Munteanu s-au deschis porțile Literaturii unor scriitori ca: Alexandru Musina, Gheorghe Crăciun, Ioan Pop Barassovia, Angela Nache-Mamier, Simona Popescu ș.a. Dacă debutul său literar este marcat prin anii '70 în paginile revistei „Ex Ponto” din Constanța, Adrian Munteanu a cultivat o traiectorie discretă, autentică, prin înălțimile Parnasului, de la regie și actorie, până la basmele în versuri pentru copii (și aici amintim volumele dedicate celor mici: „Seri cu licurici” volumul I – “Semințele”, editura Concordia, Brașov, 1999; volumul II – “Darurile”, editura Triumf, Brașov, 2001; volumul III –“Bunătatea”, editura Triumf, Brașov, 2002), sonete creștine alături de grupul muzical Anatoly (CD-ul “Veniți să luați lumină!”) sau vălurile incandescentei muze Erato, concretizate prin volumele "Tăcerea clipei" (Sonete 1), apărut la editura Arania, Brașov, 2005; "Casa fără ziduri" (Sonete 2), Arania, 2006; “Paingul orb” (Sonete 3), Arania, 2007; "Ferestre în cetate" ( Sonete 4), Arania, 2008.
Arta de a seduce Clipa de humă, de a fi parte dintr-un întreg absolut, arta de a fi iubit și de a iubi, iată elementele constructive ale poeziei de dragoste.
Adrian Munteanu și-a pregătit temeinic pelerina pubescentă a prozodiei impecabil retușată melosului său interior, căutând Levantul orologiilor imaculate ale iubirii, prin stranii lumi cu eșafodaje lirice tandre „pe tainele iubirii efemere” unde mirările aflate „la porțile castelului din noi” zidesc „ungher de bine în odăi de miere”. Mitul se articulează în acest spațiu primordial, acolo unde se deschid labirinturile cerului pentru libații delicate, ancestrale „Umple, iubito, cu vin vechi potirul,/Fructul luminii, limpezit de muze” în căutarea „hormonului fericirii”. Chivot statornic „În flacăra dintru adânc de noi”, dragostea dăruită de zei iluminează sufletele îndrăgostiților, într-un imaterialism pur, incendiar. Muza poetului este expresia perfecțiunii, idealul însuși, prin definiție. Fascinația revelației, a femeii iubite, forța ei interioară ce-i conferă aura ireală a fericirii, este încrustată în „eternul timp al orelor târzii”, al logosului divin.
Sentimentele devin un aeroplancton în care sălășuiesc făpturile de „înger răstignit”, într-o recrudescență astrală predestinată. Metamorfozele însoțesc „căderi de fluturi adormiți și uzi” în cetatea ireprehensibilă a iubitei, însoțită de îngeri bizari, aerofagi. Dragostea absolută biunivocă într-o concordă și tragică oblațiune este mesajul intim al acestui volum dedicat de altfel în întregime, dincolo de timp unei singure muze ce locuiește ireversibil Poetul în cele mai adânci fibre ale ființei lui din vremea când „tânjea mirarea stinsă în ferești/Dansau pe jarul clipelor vestale/Dar tu, iubito-n toate nu mai ești”.
Caligrafia delicată a simțului decorează tabloul erotic printr-o senzualitate aparte, într-un idiotrofism perfect al metaforelor. Sonetul își ridică mânăstire iluminând ieromonahul nopților de ceară.
Adrian Munteanu este un maestru incontestabil al terținelor și catrenelor, un menestrel autentic care revigorează prin explorările sale pline de rafinament și tandrețe universul sonetului.
Și așa cum însuși profesorul său, regretatul Marin Mincu, accentua în postfața cărții: „În sonetele sale, Adrian Munteanu cultivă ardoarea erotică specifică acelui "dolce stil novo" despre care a vorbit Dante atunci când s-a referit la Guido Guinizzelli. El reușește să mențină treaz interesul cititorului pentru un gen liric revizitat, astăzi, doar de cei mai curajoși. Nu mă îndoiesc că virtuozitatea sa prozodică va stârni plăcerea îndrăgostiților și nu numai a acestora."
Ilustrația volumului aparține tânărului artist plastic Dmitry Brodetsky din Timișoara, a cărei paletă lirică încoronează feeric Poezia. Colaborarea celor doi se dovedește astfel, de bun-augur.
Sonetele lui Adrian Munteanu sunt litografii imanente ale sentimentelor autentice prin esența lor, corespondența, perspectivitatea Muză-Poet fiind organică, profundă. Erato invadează Poetul în cele mai alese simțuri ale ființei. Dragostea este îndumnezeire.