Monthly archive

Parabolă

Creation Category: 

parabolă

desen animat

de dimineată m-am gândit la acest cuvânt
ca la un ceas deșteptător
virtual
fiecare pudel are un pudel cu ceas deșteptător
care sună la comandă
din măruntaiele lor
ghior ghior
și mai toți la comandă ca o haită, marionete
sar pe poet...
haita de pudeli se transformă în purceluși caraghioși
care se supară... pe invazia curcubeielor
preferă guzganii infometați și scârboși
să strige în cor
să strige în cor

ghior ghior.

bianca marcovici

a apărut prima dată în "Poezia", Iași



פָּרָבּוֹלָה

ביאנקה מרקוביץ

עברית: טומי סיגלר

צִיּוּר מֻנְפָּש

עִם בּוֹקֵר הִרְהַרְתִּי בַּמִּלָּה הַזֹּאת
כְּעַל שָׁעוֹן מְעוֹרֵר
וִירְטוּאָלִי
לְכָל פּוּדֶל יֵשׁ פּוּדֶל עִם שָׁעוֹן מְעוֹרֵר
אֲשֶׁר מְצַלְצֵל לִפְקֻדָּה
מִתּוֹךְ קִרְבֵיהֶם
גִיוֹר גִיוֹר*
וּלְאוֹת, כִּמְעַט כֻּלָּם, כְּלַהֲקַת חַיּוֹת טֶרֶף, מַרְיוֹנֶטוֹת
מִתְנַפְּלִים עַל הַמְּשׁוֹרֵר....
לַהֲקַת הַפּוּדֶלִים הוֹפֶכֶת לַחֲזִירוֹנִים מַצְחִיקִים
שֶׁכּוֹעֲסִים... עַל פְּלִישַׁת קַשָּׁתֵי הֶעָנָן
מַעֲדִיפִים אֶת הָעַכְבְּרוֹשִׁים הַמֻּרְעָבִים וְהַמַּגְעִילִים
לִצְעֹק בְּמַקְהֵלָה
לִצְעֹק בְּמַקְהֵלָה

גִיוֹר גִיוֹר*

קול המעיים *


traducere în ebraică, Tomy Sigler

Afrique, par Jean-Paul Gavard-Perret

Creation Category: 

 

 

 

dessin:MN 

 Grains de sables collés sur ma peau salée, odeur des algues.

Pièces de la maison striées par les ombres horizontales des stores baissés.

Odeur des gateaux au chocolat, odeur de l'eau de javel, celle qui montait du linge fumant que lavait Jeanne, son bébé collé contre son dos par les boubous. Je l'entends encore chanter très doucement pour m'endormir

Frissons de plaisir en repensant aux heures lourdes et ralenties des après midi à l'école, sous le grand baobab, à découper des images en en perforant le contour de petits trous serrés. Dans la cour de l'école je ramassais des chewing-gums, interdits à la maison, je les lavais au robinet avant de les machouiller, avec les grains de sable restés dedans!

Yassa de poulet dominical de Samba, notre boy, que j'ai vu pleurer assis par terre dans la cuisine, son bébé venait de mourir,  ma mère pleurait en le consolant, j'ai compris plus tard. Il a pleuré aussi, beaucoup, quand nous avons quitté l'Afrique, le laissant là-bas. Déchirements silencieux, encore douloureux, déchirements, mal au coeur.

Nous allions quelque fois nous promener sur le port de Dakar, regarder les bateaux arriver, partir. Fréquents voyages en voiture dans la brousse ou la savane; couchée sur la plage arrière de la 203 je regardais défiler les paysages, les arbres au dessus de moi, la route disparaissait dans la poussière... baobabs, termitières, villages de cases ocres...

Dakar, immeubles modernes de l'époque, maisons blanches et ocres, jardins secrets, bougainvillées couverts de fleurs, les arbres ont tous le tronc blanchi à la chaux, sable rouge dans les caniveaux . Le chemin de l'école passait par une rue bordée de jardins, de l'un d'eux dépassait un arbre qui couvrait le trottoir de jujubes, petits fruits rouges dans la main, grignotés. Sur les trottoirs la misère, les mendiants, certains ont les mains et le nez rongés par la gale, infirmes, suppliants... mal au ventre. Les grands rires africains qui commencent comme un chant rauque et aigu. Les odeurs, les couleurs. Les femmes, les sénégalaises, reines somptueuses et pleines d'humour...

  

Ultima Românie a unui obsedat de țară

Ruxandra Cesereanu, universitară plină de inițiative, scriitoare polimorfă și o voce cunoscută în Agora românească este pe deasupra ardeleancă și încă una care nu se dezminte. Cunoscând prea bine adevărul, care nu va fi fiind doar o prejudecată oarecare, și anume că doar în Capitală te poți afirma cu adevărat, scriitoarea se simte obligată să mărturisească în finalul celei mai recente cărți purtând semnătura sa (Năravuri românești, Editura Polirom, 2007) opțiunea pentru Ardeal: „M-am considerat întotdeauna româncă și am ales să rămân în țara mea. Adevărat, am preferat și prefer să trăiesc în Transilvania, la Cluj, întrucât la București m-aș sufoca, mai cu seamă din pricina nesimțirii și proastei-creșteri a celor ce locuiesc aici (cu toate excepțiile care există – și ele există, din fericire – Bucureștiul îmi pare a fi un buric al nesimțirii pământului). Trăiesc la Cluj și fiindcă nu prea concep să mor altundeva”.

Prix-Litteraires: Sélection du Prix Livre & Mer Henri Queffélec 2009

Le Prix Livre & Mer Henri Queffélec récompense chaque année depuis 1992 le meilleur récit littéraire maritime. Il sera officiellement proclamé le samedi 25 avril 2009 lors de la cérémonie d inauguration du 25e édition du Festival Livre & Mer. Le jury est composé de lecteurs recrutés sur lettre de motivation, et présidé par l’écrivain Hervé Hamon.

Category: 

ferestre

Creation Category: 

în orașul ăsta
doar aerul mă recunoaște
se gudură prietenos trecem peste linia pragului cu aceleași gheare mă-nfășoară strîns așa cum stau cu

Ultima Românie a unui obsedat de țară

Creation Category: 

Ruxandra Cesereanu, universitară plină de inițiative, scriitoare polimorfă și o voce cunoscută în Agora românească este pe deasupra ardeleancă și încă una care nu se dezminte. Cunoscând prea bine adevărul, care nu va fi fiind doar o prejudecată oarecare, și anume că doar în Capitală te poți afirma cu adevărat, scriitoarea se simte obligată să mărturisească în finalul celei mai recente cărți purtând semnătura sa (Năravuri românești, Editura Polirom, 2007) opțiunea pentru Ardeal: „M-am considerat întotdeauna româncă și am ales să rămân în țara mea. Adevărat, am preferat și prefer să trăiesc în Transilvania, la Cluj, întrucât la București m-aș sufoca, mai cu seamă din pricina nesimțirii și proastei-creșteri a celor ce locuiesc aici (cu toate excepțiile care există – și ele există, din fericire – Bucureștiul îmi pare a fi un buric al nesimțirii pământului). Trăiesc la Cluj și fiindcă nu prea concep să mor altundeva”.

"Traducătorul literar. Vizibilitate, tarife, asociere, drepturi. Experiența spaniolă"

“Traducătorul literar. Vizibilitate, tarife, asociere, drepturi. Experiența spaniolă”.

Joi, de la ora 11.00, chat în redacția Observatorului cultural

Joi, 5 februarie, de la 11.00, în redacția Observatorului cultural, Ismael Attrache Sanchez și Andres Ehrenhaus vor participa la chatul lunar al revistei.

Ismael Attrache Sánchez a tradus din opera lui R. L. Stevenson, Willa Cather, Jonathan Swift și a colaborat cu edituri prestigioase spaniole ca Alba, Alfaguara, El Aleph, El Cobre, Debate, Egales, Sexto Piso, Suma de Letras și Siruela. Din 2007 face parte din comitetul director al Asociației Traducătorilor din Spania.Andrés Ehrenhaus este vicepreședinte al Asociației Traducătorilor din Spania și a tradus din opera lui Poe, Shakespeare, Kerouac, Wilde, Aldiss, Dantec, van Sant și Sutcliffe. Este de asemenea prozator, iar în prezent lucrează la o nouă versiune în spaniolă a Sonetelor lui Shakespeare.  

Vă așteptăm cu întrebări pe adresa: oyster_r@yahoo.com

 

Adresa internet: http://www.observatorcultural.ro/*id_765-news_details.html

*/

Category: 

L'archipel de la tendresse

Creation Category: 



des voyelles de la nuit partout
sauvages sables mouvants
tempête de sable
comme une tendresse des aveugles
nourrie par des fous

toi et moi sans jamais être ensemble
en laissant dans l'eau
nos histoires passées
sans oublier l'archipel inconnu
sables émouvants
tes mains en dormant autour du son
de sa fulgurante
chanson

qui d'entre vous
n'a jamais rêvé d’un archipel si fragile
formé de deux mots
paradis perdu
parmi cette tristesse ressentie
dans l'oubli
sommeil de la voyelle
sans corps
sans abri?

gardons toujours pour nous-mêmes
dans ce royaume au bout des rêves
ce dernier sourire des anges en velours
pas comme les autres

Compte-rendu du salon Imagina 2009: état de l'art et prospectives des outils et pratiques numériques en architecture, urbanism

L'Atelier numérique : informatique et architecture, actualité numérique

mercredi 11 février 2009 à 18h
(rencontres experts sur place à partir de 16h)

Organisé par l'Ordre des architectes d'Île-de-France avec M.Studio et ACTH, mené en partenariat avec la Mission de la formation continue à la Direction de l’Architecture et du Patrimoine (DAPA).

Category: 

Espresso dublu la Ierusalim

Creation Category: 

"Minimum" nr.  263-februarie 2009, pagina 59-TEL AVIV 

Redactor șef, Al. Mirodan)

*Bianca Marcovici"Espresso dublu la Ierusalim"Versuri:ediție bilingvăTraducere în ebraică: Tomy Sigler, Israel, 2008

 

 Poeta Bianca Marcovici, din Haifa, nu mai are nevoie să-și prezinte cartea de vizită- Versurile sale sunt publicate în aproape toate revistele literare din țara noastră de origine, sunt traduse, în patria ei și a noastră, în limbi străine.Actuala plachetă, "Espresso dublu la Ierusalim", după macheta grafică a autoarei, e un jurnal cotidian, cu imagini și impresii care alternează între prezent și trecut, între orașe, Ierusalim, orașul memoriei colective a evreilor, Iași, orașul în care s-a născut "aproape de teiul lui Eminescu", New York, orașul " Gemenilor" care au fost odată: un jurnal al trăirilor intime, al florilor și luminilor din anotimpuri, un jurnal al călătoriilor pe coordonatele lumii prin..."aburii de cafea al anonimului poet".Inedite, deseori surprinzătoare, sunt asocierile cuvintelor, metaforele, ca de pildă în "Renaștere":

"Sunt din nou îndrăgostită/

de ceva nedefinit.../

între mărar și pătrunjel,/

 gogoșari copți și vinete marinate..."

Ingineră de profesie, deci cu o gândire analitică, Bianca Marcovici poate descrie cu precizie elementele cotidianului:

"veri prelungite sub tirul katiușelor/

tratate de pace intră în vigoare/

 chiar acum/  între armă și armă-

 între terorism și omenie/

  ("Între armă și armă")

Poeta, dublată de muziciana care este, galopează, meditează în "reveria viorii poemului", filozofează, întreabă, sau caută răspunsuri simple, "împletește privirea cu muzica/ iar viața cu surâsul"...Amintindu-ne, din când în când, cafeaua lui Prever, "Espresso-ul dublu" al Biancâi Marcovici ne lasă un gust plăcut, nostalgic, cu accente de realism și arome tulburi." Ultimul tren mai așteaptă":

" A murit iubirea mea încet  încet/

cum sunetul unui tren care/ se îndepărtează din gară./

ne umanizăm treptat/

 și ne pierdem în aerul pufăitor al locomotivei, /

o nouă Anna Karenină/ pipăie șinele..." 

 ELLA BERNFELD

 

Redactor   la "Jurnalul Săptămânal"-Tel Aviv

Pages