Intră în lumea stranie a nuvelelor lui Boris Vian și vei simți un impact dur, cum te-ai trezi în mijlocul străzii secționate, dedesubt - golul, drumul l-ai putea relua de partea cealaltă, dar peisajul ar fi cu totul schimbat. Sau cum ai călători dintr-o bucată de puzzle în alta și ele nu se potrivesc, făcînd parte din decoruri diferite... Textele sunt fragmentele unui puzzle cubist.
Sigur e doar faptul că lui Boris Vian nu-i place firescul, întotdeauna remarcă obiectul care iese în evidență, tot ce strică ordinea, tot ce strică normalitatea.
Principala tehnică a acestei narări creatoare de inedit este fragmentarea unor discursuri paralele și amestecul lor. Harababura controlată creează mister, fascinează ca tablourile cubiste ale lui Picasso.
Scriitorul mînuiește un limbaj frenetic cu dexteritatea unui compozitor de jazz așa cum a și fost în realitate.
Pe Boris Vian trebuie să-l citești cu creionul în mînă, ia-ți notițe, poți să faci școală pe el, fiecare nuvelă a volumului "Blues pentru o pisică neagră"are o virtuozitate și libertate creatoare cum numai în free jazz întîlnești.
Dacă vrei, poți găsi poanta fiecărei povestiri, alegoria războiului și a lumii agresive, fiindcă au fost scrise în preajma războiului, dar mai ales nebunia și ritmul provocate de amestecul de secvențe dure și calme, de acumulare de acțiuni, de verbe, de faze suprarealiste, sau îmbinări cubiste.
