pietrele acestea sunt pe măsura țărmului plâns ele doar par desprinse din proiecția valului nu se identifică doar răsuflarea ta udă mai străpunge conturul leandrilor
nu sunt decît două ipostaze ale compasiunii pumnul și palma
două trupuri nefiresc atârnate de cer dislocate printre madone prelungi a nisip se vând amintirilor despre niciunde din nicăieri și parcă doar eu decolorez încet în sensul invers acelor de ceasornic un alt colț de lume despre care nu se mai știe nimic
acestea sunt zilele ce ți-au mai rămas despre cum se nasc copii de zăpadă cu ochi albaștri spuneai împărțind bucăți de cărbune prin târguri
nici tu nu ai mai găsit grădina raiului și nici poarta
...cineva și-a uitat cheile de fum înfipte prin mine s-a făcut pe dinăuntru gri mi-e frig
