Monthly archive

Ieșire

Creation Category: 

Ieșire

Ne frângem aripile în lanul de grâu,
din păduri răsar cerbi hăituiți,
lupii își ascut dinții în toiul verii

... cu un gest repetitiv
dăm la o parte noaptea,

...să ieșim din întuneric!

"Antonescu avea un respect foarte adânc față de mama mea" - interviu cu Majestatea Sa, Regele Mihai , de Petru CLEJ

Creation Category: 

  Regele Mihai cinstește memoria Reginei Mamă Elena  

În ultima vreme au aparut contestări, în special pe internet, ale rolului regimului Antonescu in Holocaustul din România în timpul celui de-al doilea război mondial. Cei care contesta concluziile raportului susțin că e vorba de o "culpabilizare a poporului român", deși raportul delimitează clar responsabilitatea regimului lui Antonescu. Mai mult, în raport sunt menționați români care au contribuit la salvarea evreilor în această perioadă, și care au fost distinși cu titlul "Drepți între Popoare" de către Memorialul Holocaustului Yad Vashem, de la Ierusalim. Printre aceștia se numără la loc de frunte Regina Mamă Elena, care prin intervențiile sale pe lângă Ion Antonescu a salvat viața a nenumărați evrei din România. Pentru prima oară, Regele Mihai a vorbit despre rolul Reginei Mama în salvarea evreilor într-un interviu în exclusivitate pentru Radio România, acordat la Palatul Elisabeta din București.

The end

Creation Category: 

Cu literele apei înghețate de sepii
am izgonit pețitorii
muzica spartă la care-mi încălzeam mîinile
Elada dintr-un război cu paiațe
la lumina ferestrei tale de altădată
în care ne surîdeam cît un secol de amintiri
propriile dîre albastre
învingători învinși pe firul de sîrmă al nopții
cuvinte doar două...erai și am fost
urmîndu-și singure destinul
fără îndoială îmi voi aminti ce vină am
suflet numărînd pînă la șase
sfîrșitul dragostei

La nuit de l'hippogriffe V

Creation Category: 

La nuit de l’hippogriffe V


les métamorphoses



l'Hydre traversait les failles du temps jusqu’au désert
et sa voix était plus proche du Tout
que les rayons solaires des murs éphémères
enlevant les sables comme cette lumière vénéneuse
de la répulsion à la fascination


la tempête de rochelles noircissait le monde
et derrière eux restaient les voyelles pétrifiées
des sons bizarres


ce sont des succubes atrophiées
qui ne touchent jamais les autres
elles cessent d'influer sur le monde des vivants

pressentit la licorne d’or


un jour tu trouveras l’archétype de l’âme
dans ce tremblement de ruines rougies



l’hippogriffe entendait encore la licorne invisible
et restait calme car son cœur se voyait
parmi l’ossature des dunes
ses diglyphes tremblaient dans l'air
comme une esquisse sonore vivante
suivie de métamorphoses
dérobées déjà par un être étrange.



Le volume « La nuit de l’hippogriffe » est dédié à Luminita Suse

Telecomanda lui Pleșu /Stricarea limbii /Andrei Pleșu

Creation Category: 

Telecomanda lui Pleșu

 

Stricarea limbii nu aduce în discuție simpla inadvertență gramaticală, derapajul semantic, invazia barbarismelor, smintirea accentelor etc.

 

În joc e ceva mai adînc și mai periculos: criza limbii indică criza țesutului intim al unei comunități. Între energia unei națiuni și sănătatea limbii sale e o relație strînsă, a cărei dereglare ar trebui să îngrijoreze.

FotoArt Studio

FotoArt Studio - forme feminine

de Florian Ispas

În Târgoviște, orășelul meu mic și drag, există un studio foto cu-adevărat profesional.
Mai exact, a luat ființă "FotoArt Studio" un mic Rai al modelelor dar și al fotografilor. Pe acest norișor de Rai frumusețea e singura ce iese în evidență și rămâne imortalizată pentru veșnicie în fotografii.
Vă invit așadar să ne treceți pragul și să intrați în lumina blițurilor și prin diafragma aparatelor, fotografii ce se ascund în spatele acestora fiind subsemnatul și Radu BĂDOIU.

Category: 

ancora

Creation Category: 

când nava iubirii va ancora în noi

pânzele se vor ridica

grele de atâtea sărutări, 

 

albatroși nu vor mai fi țintuiți

cu aripile în aerul greu 

 

de atâta nezbor

iar orizontul va deveni 

 

linie albastră a vieții

deșirată din palme 

 

către soarele de foc,

al ființei, inima... 

 

destinul vorbește în pași de nisip

curațați de valuri 

 

când matrița sentimentelor

există doar în noi...

Virtualul, o capcană

Creation Category: 

Poezia sub impactul virtualului, sau virtualul sub impactul poeziei 

de prof.   LUCIAN ZEEV HERȘCOVICI Ierusalim 

Recent am răsfoit un volum de poezii nou, cel  de-al 23-lea volum al ei. Volumul este intitulat"Impactul virtualului" și, în afară de poezii, include cîteva prezentări asupra autoarei, precum și Bio-Bibliografia acesteia. Trebuie să menționăm că titlul volumului nu este întîmplător.Bianca Marcovici este prima poetă israeliană de limbă română care folosește Internetul, respectiv tehnologia virtuală modernă pentru a-și publica și difuza poeziile. În mod paralel, ea continuă să publice și volume de versuri pe hîrtie, după sistemul tradițional.Faptul că poeta este și ingineră, avînd cunoștințe, își pune amprenta asupra sistemului ei de lucru și difuzare a operei ei literare. Ea înțelege că virtualul impune   un impact asupra poeziei, are o influență asupra acesteia Ne-am gîndit să-i parafrazăm ideea, gîndindu-ne că este vorba despre o influență dublă, reciprocă,  virtualul asupra poeziei, dar și poezia asupra virtualului. Cel puțin, bine ar fi să fie așa, reuniunea între poezie, dar și tehnologie în epoca noastră, realizîndu-se o poezie tehnologică și o tehnologie cu aspecte poetice-Bianca Marcovici scrie poezii pe teme iudaice, alături de lirica ei personală. Odată i-am scris un mesaj prin Internet, citindu-l pe Mihail Eminescu." Bi (l)anca, află că din leagăn/ Domnul este al tău mire/". Mi-am amintit de o poveste simpatică și plină de extaz a poetei cu privire la romanul ei cu" Kotel Ha- Maaravi" (Zidul de Apus, sau Zidul Plângerii) din Ierusalim. Probabil că identitatea ei se reunește cu acest zid, cu iubirea pentru el. La care adaugă dragostea fizică și psihologică,  autoarea manifestîndu-se ca o femeie îndrăzneață, care depășește normele sociale. Bianca Marcovici " Levana" locuiește la Haifa, orașul la care se referă în poeziile ei adeseori. Este Haifa cea frumoasă de pe malul mării și de pe Muntele Carmel, dar și Haifa problematică, cu oamenii cu probleme, poluarea, victima celui de-al doilea război din Liban.Trăiește, muncește (lucrează ca ingineră la Societatea de Electricitate), își are familia, iubește sau suferă decepții în dragoste, își crește nepoții deși se compară ca o femeie tînără.Haifa care capăta o notă specială, un aspect deosebit în poezia ei " Am urcat  pe Muntele Carmel, pe coclauri pe lângă Universitate/ bineînțeles că e o antenă acolo, e punctul cel mai înalt din Haifa/ jos, undeva în prăpastie/ pădurile sunt arse... arse. De după ultimul incendiu/ nu știu dacă a fost pus focul dar,/ tare greu se mai reface pădurea! (Muntele Carmel) La care poeta adaugă visul ei de a renaște "din cenușă", precum și filosofia ei  " dacă n-ar fi  omu' să ardă să sufoce, să se dea în spectacol, să/ urască, să distrugă, cred că/ pădurea ar reveni la viață mult mai repede"Bianca Marcovici vede și simte pericolul ecologic pentru Haifa ei dragă " chimicalele ne întoxică, facem cură de otrăvuri zi și noaptea  deschizi fereastra spre Golful Mediteranian/ se furișează gazul toxic-" ( Haine avertizoare). Cîtă dreptate are poeta să spună acest lucru cu mînie, dar și cu expresii literare! Ne putem gândi că afirmația ei este valabilă oriunde și oricum în epoca noastră... Deci, Bianca Marcovici este nu numai poetă ingineră, ci și poetă ecologistă. Mînia ei nu are margini atunci cînd afirmă că, "la noi se moare iute, prea iute". Totuși, apare și gîndirea ei asupra inevitabilei scurgeri a timpului, reflectată asupra propriei ei vieți, după ce se autocompară cu o orhidee." Caut mereu ce nu pot să văd/ simt orhideea plăpîndă-albul ei.../azi  s-a mai uscat o petală". Bianca Marcovici trăiește pe un " pod Haifa-Iași", desigur virtual. Frica ei este de " Yiddishe mamme". Dar dragostea ei pentru pesajele și orașele israelienie se reflectă cel mai profund, mai puternic față de Ierusalim. Ea are chiar o viziune a Ierusalimului și a Zidului Plângerii." Ierusalimul meu, noaptea viselor, divinitate atît/ de aproape, dispre aroganța spirituală,/ apare grădina noastră în lumină feerică,- revelația/ Zidul Plângerii" ( Noaptea la Ierusalim). Vorbind despre Cetatea lui David, poeta merge pînă la identificare acordîndu-i o măreție de simbol, reunind-o cu dragostea ei umană, spiritulă dar fizică sexuală. Vorbind despre ea însăși, Bianca afirmă: Vibrez ca o harpă din Cetate lui David/ hrănindu-mă cu adieri de vînt și cuvinte..// dansul săbiilor parcurge mereu același cer de foc- un Maghen David lumineză  în noapte ca o făclie"(Mă ia cu frig)Poeziile din volumul "Impactul virtualului" au și alte teme. Comparația între dragostea fizică și iubirea spirituală.(" cineva îmi cunoaște sufletu- altcineva trupul..."), apropierea de familia fratelui, aflat în Franța; dragostea de orașele Paris, Roma, Barcelona, de istoria a lor, de monumentele lor. Poeziile Biancăi Marcovici sunt scrise în formă modernistă, de vers alb... Cu excepția cazului unor substantive cu totul speciale, primul cuvînt al fiecărui vers este scrisă cu literă mică. Se poate afirma că Bianca Marcovici este o poetă modernistă. Ea citează numele lui Gherasim Luca și cel a lui Sesto Pals, probabil pentru a arăta cine sunt maiștrii ei, poeți surealiști de care a fost influențată.Ea citează și alți scriitori români și israelieni, ale căror lectură îi este preferată. " Adam Simantov/ Cărtărescu sau Amos Oz/ Ana Blandiana, cu repetiția cuvîntului poem/ la fiecare pas, sau I. Schechter.../ Brateș, Fischof, Mirodan cu al său dcționar".Limbajul Biancăi Marcovici este bogat, reunind cuvinte vechi și noi. Este un limbaj în care sînt prezente tehnologia reunită cu istoria, șoapte de dragoste romantice renite cu vulgaritatea și mînia,  expresiei arhaice alături de neologisme. Limbajul ei îmbogățește româna contemporană (vreau să sper că poeziile ei sînt citite și în România). Este metoda începută de Argezi, de a crea noi frumuseți din bube, mucegaiuri și noroi. Poezia Biancăi Marcovici poate fi evental  comparată cu cea a altei poete din generația noastră, evreică din Tîrgu-Mureș,  Martha Iszak. Aceste două poete ale generației noastre au ceva comun între ele prin stil, limbaj, mod de expresie, curaj, protest social și filozofia a vieții. Nu știm dacă ele se cunosc personal dar parcă aparțin aceluiași gen literar. Pentru a încheia acest articol modest, preferăm să ne referim din nou la " impactul virtualului", așa cum îl vede Bianca Marcovici într-o poezie cu același titlu:"Ne-am legat la ochi, / ne-am astupat urechile/ rămînem legați/ așa cum lumea ne leagă/ lumea virtuală."  

Rubrica:MĂRTURII IUDAICE"Pag.28-29EXPRESS MAGAZIN”-TEL AVIVNr.7, 8 iunie 2008  

Pages