pânzele se vor ridica

grele de atâtea sărutări, 

albatroși nu vor mai fi țintuiți

cu aripile în aerul greu 

de atâta nezbor

iar orizontul va deveni 

linie albastră a vieții

deșirată din palme 

către soarele de foc,

al ființei, inima... 

destinul vorbește în pași de nisip

curațați de valuri 

când matrița sentimentelor

există doar în noi...