Un cântec al lui Sztevanovity Zorán spune că omul nu află valoarea unui pahar cu apă decât atunci când se trezește în deșert, în bătaia unui soare arzător, pe o caniculă de se topesc și stâncile. John Ronald Reuel Tolkien a rămas orfan de tată la numai 4 ani, iar apoi în 1904 și-a pierdut și mama, deci a cunoscut cum este să ai o familie, ce înseamnă s-o pierzi și cât de greu este s-o duci de unul singur. La 17 ani, el s-a îndrăgostit de Edith Mary Bratt, o altă orfană, dar, întrucât s-a lăsat pe tânjală și și-a neglijat studiile, a pierdut o bursă la Oxford. Părintele iezuit Francis Xavier Morgan, cel "de-al doilea tată", a intervenit ferm, i-a interzis să o întâlnească pe Edith până când va împlini vârsta majoratului (21 de ani) și l-a sfătuit să aștepte, să aibă întâi o pâine în mână, drept care cei doi îndrăgostiți s-au căsătorit șapte ani mai târziu, în 22 martie 1916.
M-au întrebat mai mulți, pornind de la articolul de fond al lunii trecute, de ce nu scriu mai multe despre Biblie. Dacă tot știi - au zis ei cu oarece ironie. Au fost câțiva care m-au luat și ei la întrebări, tot ironic: și pe asta o știi? De ce nu lași tu pe cei ce se pricep să o facă...
Well, cei ce se pricep nu prea o fac - adică, nu ne prea explică Biblia. Preoții ortodocși - că nu prea știu altfel de bibliști români - spun cam ce or zis alții. Tradiția, mai precis. Sunt mulți care au zis-o - tot felul de părinți ai Bisericii, sfinți, apologeți. E bine să știm ce au spus aceștia - doar că ei spun o parte a poveștii. Pentru cei ce cred, această parte este de ajuns. Când știi prea multe, începi să te îndoiești - cred mulți, chiar dacă nu toți preoții ortodocși.
ses derniers mots en plein brouillard comme des croquis d'un autre silence l'irrépressible besoin de le chercher derrière tout à la fin des temps mon âme est son église déchue insonore
« perchè lo fai disperata ragazza mia perchè ti sdai come un angelo in agonia»
c'est ainsi que nous périrons ensemble me dit-il encore quand notre chemin se perd vers cet hiver qui commence vraiment sous les ailes d'un seul ange oublié depuis longtemps devant l'arbre de vie
«perchè ti fai perchè ti fai del male, perchè ce l'hai con te»
perchè lo fai
sous mes cieux apocryphes sème la nuit de ses abîmes profonds c'est tout ce qu'il a reçu
Până aici e bine:
pe marginea secolului
s-a trezit Iarna Primăvară şi
Primăvara - Împărăteasa lumii,
Ce zici de atâta ironie din partea anotimpurilor!?!
Totul este normal: copiii sunt
oameni mari din cărucior
şi oamenii mari sunt copii de ţâţă
în aşteptarea pensiei?!
De atâta alb au îngheţat
şi ideile mai marilor zilei.
Ne susţinem prin celulele celuilalt
ca într-o festivitate a vrăjitoarelor
sezoniere, ele dau mantra
"retur" sau "paste copy"
pământenilor mai reuşiţi
în viziunea lui Nero sau Chaplin?!
ARCHITECTES DE L'URGENCE Un nouveau métier de l'humanitaire
Patrick Coulombel Préface de J. F. Susini DÉVELOPPEMENT, TIERS-MONDE URBANISME, AMÉNAGEMENT, SOCIOLOGIE URBAINE ARCHITECTURE, HUMANITAIRE ISBN : 978-2-296-03836-3 • 220 pages • 21 € • septembre 2007
En 2001 naît l'association "Architectes de l'urgence" à la suite des inondations de l'Oise et de la Somme. Cette ONG porte aide et assistance aux populations sinistrées par des catastrophes naturelles, humaines ou technologiques en oeuvrant pour la sécurité des populations et la reconstruction des zones dévastées. Cet ouvrage relate la création et les premières interventions de cette ONG. L'association est devenue aujourd'hui fondation reconnue d'utilité publique. Vingt-trois actions ont été menées dans dix-neuf pays différents et la fondation compte aujourd'hui 400 employés expatriés et locaux sur le terrain.
Sotului meu
Portretul lui Fior L Gree. Lucifobia
despre întuneric
ştie mai mult decât oricine
poate să distingă mii de nuanţe de gri
între bine şi rău
şi enumeră la fel de multe motive
pentru care se întâmplă numai tragedii
în ochii lui negri
orice obiect are multe umbre de parcă
tot atâţia sori se ridică pe firmament
şi întunecă perspectivele deodată
când iubeşte
lasă amprente de sentimente
atentate cu umbre în ecrane paralele
peste străluciri necontrolate
Portretul lui Fior L Gree. Te deum
desculţă pe margine de fereastră
imi simt aura neglijată undeva nimeni nu mai șterge praful, și ochiul meu ce nu găsește zenul culcușul lacrimilor pripite vederea-mi ce pe tablouri zăbovea la nustiuce detaliu cântârind frăgezimea unui sfânte care explică despre dumnezeire cu trupul, fără vorbe..
ahh.. păcatele mele nenumărabile zeul poligonal mă urăște de vreme ce scârbit de mine își întoarce capul de marmură număr clipele vieții de la placentă până azi capăt o cifră egală cu neantul cu prea puține zerouri și știu ce nu sunt și ce nu voi mai fi
“21 Decembrie 1989 – Martorii de la baricadă” ROMULUS CRISTEA
În aceste zile, renumitul ziarist Romulus Cristea de la cotidianul „România Liberă” a lansat ultimul său volum apărut la Editura „România pur și simplu” din București: “21 Decembrie 1989 – Martorii de la baricadă”.
Au fost lansate sesiunile de depunere a proiectelor în cadrul Programului CANTEMIR.
În acest an, vor exista două sesiuni de selecție a proiectelor, calendarul detaliat fiind afișat pe site-ul www.programulcantemir.ro
Pentru prima sesiune, proiectele pot fi depuse până la 21 martie 2008, iar termenul limită pentru desfășurarea proiectelor este 31 octombrie 2008. În continuare, rămân valabile cele 3 Secțiuni: SECŢIUNEA I - FESTIVAL/Culture by Request (deschisă numai pentru solicitanții din România) www.programulcantemir.ro/festival.php SECŢIUNEA II - PROMOVARE/Culture to Go www.programulcantemir.ro/promovare.php SECŢIUNEA III - COOPERARE/Culture to Share. www.programulcantemir.ro/cooperare.php Solicitanți eligibili (categorii extinse) Pentru Secțiunile II și III, sunt eligibile orice fel de persoane fizice autorizate sau persoane juridice, din România sau din străinătate, care doresc să realizeze un proiect cultural. Cu alte cuvinte, acum pot aplica și universitățile, societățile comerciale etc. ***
Image de l'exposition, ©2007, Marina Nicolaev Le vernissage a été assuré par M. Frédéric Aquaviva, philosophe et critique d’art qui a présenté l’œuvre artistique d’Isidore Isou, l’initiateur de Lettrisme et Créatique. Le lettrisme est le mouvement intellectuel essentiel du XX, fondé en 1945 par Isidore Isou, d’après le dadaïsme de Tzara (ami d’Isidore Isou), le surréalisme de André Breton ou l’existentialisme de Jean-Paul Sartre. Le lettrisme nommé plus tard également « Créatique », et «seul mouvement d'avant-garde contemporain», selon Isidore Isou, est une méthode radicale artistique qui compose de manière esthétique la quintessence des sons, onomatopées, sens, signes dans le contexte de la création. 
