POEZIE

poezie

Ninsoarea din noi

Până aici e bine: pe marginea secolului s-a trezit Iarna Primăvară şi Primăvara - Împărăteasa lumii, Ce zici de atâta ironie din partea anotimpurilor!?! Totul este normal: copiii sunt oameni mari din cărucior şi oamenii mari sunt copii de ţâţă în aşteptarea pensiei?! De atâta alb au îngheţat şi ideile mai marilor zilei. Ne susţinem prin celulele celuilalt ca într-o festivitate a vrăjitoarelor sezoniere, ele dau mantra "retur" sau "paste copy" pământenilor mai reuşiţi în viziunea lui Nero sau Chaplin?!

Category: 

Portretul lui Fior L Gree

Sotului meu Portretul lui Fior L Gree. Lucifobia despre întuneric ştie mai mult decât oricine poate să distingă mii de nuanţe de gri între bine şi rău şi enumeră la fel de multe motive pentru care se întâmplă numai tragedii în ochii lui negri orice obiect are multe umbre de parcă tot atâţia sori se ridică pe firmament şi întunecă perspectivele deodată când iubeşte lasă amprente de sentimente atentate cu umbre în ecrane paralele peste străluciri necontrolate Portretul lui Fior L Gree. Te deum desculţă pe margine de fereastră

Category: 

Zeul Poligonal

Despre Zei, păcate și alte aiureli


imi simt aura neglijată
undeva nimeni nu mai șterge praful,
și ochiul meu ce nu găsește zenul
culcușul lacrimilor pripite
vederea-mi ce pe tablouri
zăbovea la nustiuce detaliu
cântârind frăgezimea unui sfânte
care explică despre dumnezeire
cu trupul, fără vorbe..

ahh.. păcatele mele nenumărabile
zeul poligonal mă urăște
de vreme ce scârbit de mine
își întoarce capul de marmură
număr clipele vieții
de la placentă până azi
capăt o cifră egală
cu neantul
cu prea puține zerouri
și știu ce nu sunt
și ce nu voi mai fi

Category: 

toamna fără de îngeri

while you were out

dragostea este doar suferință articulară
în care nostalgia aderă târzie
uneori pare un alt portret în bustrofedon
decupat din context ca dintr-o toamnă efemeră

nu mai urcau muntele uitat
cerul se lăsa lung lespede neagră peste inimă


o certitudine nu putem avea niciodată
locația evei rămâne o traumă intercostală
în condiții minime de subzistență
pentru mediul înconjurător ostil

insulă din noapte și veghe El
difuz ca respirația îngerilor in-folio


alte ipostaze definesc deplina consonanță
singurătatea condorilor leagănă cerul
între două silabe un singur priveghi

«ce n'est pas la peine de se tuer puisqu'on se tue toujours trop tard.»

Category: 

Pages

Subscribe to RSS - POEZIE