Despre Zei, păcate și alte aiureli
imi simt aura neglijată
undeva nimeni nu mai șterge praful,
și ochiul meu ce nu găsește zenul
culcușul lacrimilor pripite
vederea-mi ce pe tablouri
zăbovea la nustiuce detaliu
cântârind frăgezimea unui sfânte
care explică despre dumnezeire
cu trupul, fără vorbe..
ahh.. păcatele mele nenumărabile
zeul poligonal mă urăște
de vreme ce scârbit de mine
își întoarce capul de marmură
număr clipele vieții
de la placentă până azi
capăt o cifră egală
cu neantul
cu prea puține zerouri
și știu ce nu sunt
și ce nu voi mai fi