PROSE

Cucerirea Americii de către Carpato-Danubieni

Creation Category: 

un articol de dr. Napoleon SĂVESCU

Misterul cuceririi Americii de către carpato-dunăreni

 

       

         Cum toată lumea știe, Columbus (1451-1506), amiral născut în Italia, a traversat,  sub patronaj spaniol, “Marea Tenebrosum”- Oceanul Atlantic. El va descoperi (ori redescoperi). Din greșeală el a crezut că a ajuns în Asia – , așa că i-a botezat pe localnici “indieni”, creând numai confuzii. Involuntar el a distrus  sfânta credință de atunci, a trinității continentale: Europa, Asia și Africa, descoperind un nou continent de patru ori mai mare ca Europa.       

La nu mult timp după el, un alt italian, Amerigo Vespucci (1451-1512) va “redescoperi” și el America de Nord. Dar cine au fost adevărații descoperitori ai Americii?  Papa Julius II i-a declarat pe indienii americani (amerindieni) drept adevărații descendenți ai lui Adam și Eva, devenind astfel candidați buni la creștinizare, de către  misionarii catolici.

        Daca nu vrem să-l contrazicem pe Papa Julius II, și citând Geneza 10:32 – vedem că toți descendenții  rasei umane provin din cei 3 fii ai lui Noe, care au supraviețuit potopului din 2.400 idHr, deci cam 4800 de ani în urmă ( piramidele egiptene existau pe atunci, dar în ele, sau pe ele, nu s-au gasit semnele unui potop). Dar care dintre fiii lui Noe au ajuns prin America ca să dea naștere amerindienilor,  nu ne precizează nimeni. Câand acel fiu o fi sosit pe acele meleaguri, cum și de ce, este un alt teological mister. Lăsându-i la o parte pe creștini și căutând prin bibliotecile lumii, găsim că unii îi declara pe amerindieni, descendenți ai babilonienilor. Alții postulează că ar fi urmași ai egiptenilor ori cartaginezilor. Unii că ar reprezenta unul dintre triburile pierdute. Nici legenda, cu Atlantida, a lui Platon nu este pierdută din vedere. Astfel că, se pare că nimeni nu știe cu adevărat originea amerindienilor.

ADEVĂRUL DESPRE DRĂCULEA - Șapte eseuri despre strigoi

Creation Category: 

 

un articol de GYÖRFI-DEÁK György

Am avut ocazia anul trecut, chiar în ajun de Sfântul Andrei, să ascult la Casa de Cultură Studențească din Timișoara conferința unei tinere cercetătoare, axată în special pe povestirile populare care se referă la strigoi, făpturi fantastice, spirite malefice ce nu-și găsesc odihna pe tărâmul celor drepți și se întorc ca să-i necăjească pe cei vii. Doamna Otilia Hedeșan prezenta, totodată, o excelentă analiză a modului cum apar, se dezvoltă și trec în neuitare povestirile populare, o amănunțită frescă sociologică a mediului unde acestea iau naștere și circulă, o descriere a psihologiei și artei orale a naratorului de la sate. Impresionat de modul exhaustiv de abordare, am lăsat să-mi treacă pe lângă ureche faptul că aveam în fața mea „un expert în draculologie“, un savant specializat în domeniul duhurilor răuvoitoare.

Cartea - Despre șerpi și alte lighioane

Creation Category: 

Iată-ne, împreună cu Adam și Eva, în fața Pomului (cunoștinței binelui și răului). Să mâncăm, să nu mâncăm?... Dacă ne luăm după Biblie, am fi stat mult și bine acolo – dacă nu apărea șarpele. Și șarpele a apărut!

Ce ne spune Torah despre acest animal? Că el (șarpele) era „cel mai șiret dintre toate fiarele câmpului pe care le făcuse Dumnezeu.” Religia (sau folclorul) ebraic nu este singura care dă semnificații deosebite acestui animal. Se pare că dintotdeauna omul s-a temut – dar a și respectat! – șarpele. El era personificarea forțelor htonice, ale pământului, dar și a misterului vieții și morții. Indienii personifică Timpul ca un șarpe care își mănâncă coada. În legenda sumeriană a lui Ghilgamesh, șarpele este cel ce fură planta vieții eterne. Probabil lepădarea periodică a pielii era privit de antici ca un fenomen misterios, magic, ilustrând regenerarea naturii. De la Asklepios, zeul medicinii, oamenii simbolizează această meserie prin caduceu – toiagul pe care sunt încolăciți doi șerpi.

CARTEA - Căderea cunoașterii

Creation Category: 

Acum, că am văzut unde era (sau nu) Grădina, să ne întoarcem în ea. Deci, Omul (Adam, deh) fusese „așezat” în acea grădină „să o lucreze și să o păzească”. Și să mănânce din toți pomii – mai puțin din unul din ei: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină. Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mînânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.” După care i-a căutat un ajutor – și, pentru că nu i l-a găsit, chiar i-a făcut unul: pe Eva.

ORIGINEA RASEI UMANE: CEI ZECE ADAMI SI CELE OPTSPREZECE EVE

Creation Category: 

un articol de Napoleon SAVESCU
Dacia Revival International, New York, SUA


Dacă din Cartea Genezei aflăm că Adam si Eva au avut trei copii, pe Cain, Abel și Seth, de la geneticieni aflăm de existența a 10 fii ai lui Adam și 18 fiice ale Evei. Studiul genomului uman devine un important instrument științific în cercetarea istoriei și preistoriei rasei umane, de la începuturile existenței acesteia și până în zilele noastre. Astfel, de la Nicholas Wade, "Science Time", New York Time, din 2 mai 2000, aflăm că oamenii de știință, studiind ADN-ul matern, moștenit din generație în generație, au putut urmări traseul cromozomial al speciei umane, mergând până la originea ei, ajungând, pur și simplu, la acea pereche primordială, la Adam și Eva.

Cartea - Grădina

Creation Category: 

Cum ziceam în articolul trecut (vă puteți convinge citind... Biblia), sursa J ne spune că JHWH, Domnul Dumnezeu, a făcut omul și l-a pus în grădina pe care o sădise „în Eden, spre răsărit”. Și acolo a „făcut să răsară tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni la mâncare, și pomul vieții în mijlocul grădinii, și pomul cunoștinței binelui și răului”. De aici ni se trage totul...
Dar înainte să mergem mai departe cu povestea, să vedem unde este „grădina”.

Pentru că tradiția a pus nume acestei grădini, nenumite de Biblie. De la locul unde se afla, „în Eden”, i-a spus „grădina Edenului” și, prin extrapolare, chiar Eden. I s-a mai spus „Rai” – și nu mă întrebați de ce, că nu știu. Unii i-au mai spus Paradis – dar acesta înseamnă pur și simplu „grădină” în limba farsi (persană): pairi-daeze. Și pentru că încercările de a o găsi undeva pe pământ au dat greș, unii i-au mai spus Heavens, Ceruri. Adică, este și acuma undeva, în Ceruri, această Grădină-Rai; dacă vom fi cuminți, poate vom ajunge să o vedem...

Cartea - Omul

Creation Category: 

Și așa, zi după zi, munca de Creație a ajuns la scopul ei suprem: Omul.

În ziua a cincea Dumnezeu a făcut viețuitoarele apelor și văzduhului. A făcut să mișune pești prin ape și păsări prin văzduh - și a văzut că era bine.

În următoarea zi, a șașea, mai de dimineață, Dumnezeu a dat poruncă pământului să "dea" viețuitoare "după soiul lor, vite, târâtoare și fiare pământești". Și văzând că e bine, a spus: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră". Și l-a pus "să stăpânească peste peștii apelor, păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.". Cum aceasta a fost ultima creație a lui Dumnezeu; cum după ziua a șasea a urmat ziua a șaptea, de odihnă, putem concluziona că scopul, încununarea întregii creații a fost Omul.

Pages

Subscribe to RSS - PROSE