avem aceeaşi umbră-nflorită-n coapse
ca o mângâiere plânsă-nvechită
prin iarba lascivă cosită
proaspăt la amiază

mi-e umbra de-orizont-mpletită
zvâcnire de-albastru
rotundă şi trează

jumate din umbră-mi începe cu altceva
solstiţiu naufragiat printre pleoape
răscolitor contur de migdal
heraldic exod de opal
rombos lichid pe colţul de noapte...

aceeaşi umbră-nrourată-n gând
deschide foşnetul
cărnii flămând
mai tandru-nflorită
cu încă o noapte...