Monthly archive

14 MARS - 12 JUILLET 2009 Hypnos - Images et inconscients en Europe (1900 / 1949) Musée de l'Hospice Comtesse

Inédite par son sujet, étonnante tant par sa conception que par la grande diversité des œuvres exposées, Hypnos s'inscrit dans la programmation d'Europe XXL, la seconde édition de lille3000. Elle est aussi la première exposition transversale annonçant l'un des aspects de la politique d’expositions futures du Musée à sa réouverture.

Category: 

Meridiane jurnalistice

Creation Category: 

Meridiane jurnalistice ( 31 )

  

                        PREZENȚE ISRAELIENE  ÎN PRESA  ROMÂNEASCĂ

                                                  Liviu MOSCOVICI            

           

 În plină ofensivă a tehnocrației, cînd comunicarea electronică este din ce în ce mai fertilă, accesul la publicațiile periodice din întreaga lume  nu mai este o problemă.Nu ai nevoie să ai abonament la o mare bibliotecă, nu mai trebuie să foiletezi sute de pagini de revistă ca să găsesti un nume sau o referință literară[. Computerul a venit, și vine, în sprijinul cititorului, cu programe de lectură gata făcute, cu selecții literare realizate cu mare atenție, cu posibilități  de cercetare aproape nelimitate.           

Pentru  lectorul interesat de problemele literaturii israeliene de limbă româna, o trecere în revistă a presei din România îți oferă surprize  deosebite. În paginile unor reviste și ziare de prestigiu, din capitala României sau din alte  localități,mai mari sau mai mici, ai bucuria să găsesti informații, note, recenzii , studii, referitoare la viața literară israeliană. Găsesti și traduceri din literatura  ebraică, fragmente de opere literare scrise în limba română – iată deci o gamă  de materiale  care aduc suficiente dovezi că în Israel există o viață literară  activă, că aici se scrie într-o limbă literară  cu merite apreciabile, că există scriitori talentați …           

Cîteva notații pe marginea unor articole apărute in presa românească aduc dovezi referitoare la aceste  constatări.                                    

Vocea  Poeziei             

Dacă citești cu atenție colecția revistei  ROMÂNIA LITERARĂ ( publicație ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România) ai posibilitatea să găsești  ,la intervale mai mari sau mai mici, semnături ale unor scriitori din Israel ( precum Gina Sebastian Alcalay),recenzii pe marginea unor noi apariții editoriale (analizate cu acribie de Tudorel Urian, de  Daniel –Cristea Enache), note privind manifestări culturale.Tot așa cum ai să găsesti ample materiale dedicate  unor personalități ale culturii române  provenite din rîndul comunității evreiești.Au reținut, nu demult atenția, medalioanele dedicate profesorului Paul Cornea ( București), eminent cadru didactic ,cercetător al istoriei literare românești,teoretician și sociolog al lecturii.             

O recentă apariție a  “ României literare”  ( nr. 5 din 6 feb.2009)  ne oferă  o plăcută surpriză. Poeta Grete Tartler analizează, pe spațiul unei întregi pagini de revistă,  ultimul  volum de poezii  apărut sub semnătura Biancăi Marcovici, cunoscuta poetă din Haifa, cu o apreciabilă operă poetică asupra căreia am referit și noi de mai multe ori în paginile ziarului “Viața noastră “  Grete Tartler  s-a oprit asupra volumului   “ Espresso dublu la Ierusalim”, volum interesant   ; pentru prima oară Bianca Marcovici apare cu o carte bilingvă, româno-ebraică, una din puținele apariții de acest gen din Israel.Articolul din revista bucureșteană este întitulat „Cele opt note ale gamei”, titlu  bine ales,  care sintetizează  unul din mesajele cărții  poetei de la  Haifa.Pentru a-și explica titlul recenziei, Grete Tartler scrie : „ Cele opt note sînt clasicele drumuri ale căutării de sine. Iubirea revine cel mai des, așa cum  tonica nu lipseștedintr-un acord.Dar revenirea nu e întotdeauna ușoară și maestrul care  ține sunetele în cristal e conștient de dificultăți /....(v.poezia „ Experiment cu marionetă”, n.n. ).../.Printr-un glisando,   o alunecare dintr-o tonalitate în alta, poeta își transferă sentimentele într-un plan mai înalt” ( așa cum face în poezia „ Din depărtări”).           

 Recenzia din” România literară”  caută , și reușește , să dovedească pentru ce  Bianca Marcovici și.-a întitulat volumul „Espresso dublu la Ierusalim”, făcînd referiri la  conversația, într-o clipă de răgaz, cu sinele, la preocuparea poetei de a extrage esența din realitatea ce o înconjoară. Se remarcă apoi și alte cîteva linii  tematice : curajul de a aborda  teme grave ale existenței: războiul, amenințarea morții ca și dragostea față de  Ierusalim ( oraș  unde Bianca Marcovici  găseste că „ divinitatea  este atât de aproape”). Alte  elemente care merită a fi reținute sînt cele referitoare la Iași, orașul tinereții și al debutului poetic, dragostea față  de  limba română (  cea  asemănată „ cu cernoziomul adăugat în doze mici...).             

O recenzie a unei  poete din România care scrie despre o altă poetă ce trăiește în Israel, o dovadă a  pătrunderii  poeziei israeliene  în spațiul vieții literare din România.                                    

Vocația  dialogului                

Recent, la Tîrgul internațional de carte de la Ierusalim,  a avut loc un eveniment  de excepție. Editura Polirom ( din Iași) a lansat, cu succes, primele volume dintr-o integrală a operelor lui Norman Manea. Eveniment literar de  deosebită importanță și care a fost oglindit în numeroase ziare și reviste nu numai din România. Publicația „ Bucureștiul cultural” nr. 14 (77) , sub semnătura cunoscutei și apreciatei scriitoare Gabriela Adameșteanu, publică o amplă recenzie a cărții  :” Norman Manea. Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici „ -   carte de mare interes pentru cunoașterea profilului  artistic, etic  , atît al  scriitoruluii român ce trăiește în S.U.A., ( al lui Norman Manea), cît și al cercetătorului și profesorului  din  Israel,( al lui Leon Volovici), și care este cunoscut  și pentru importantele contribuții de istorie literară românească.             

Gabriela Adameșteanu  își întitulează articolul „ Norman Manea. Un spirit european”.Atenția noastră, a cititorului din Israel, este atrasă în aceeași  măsură, atît de  contribuția lui Norman Manea cît și  de   cea a   profesorului Leon Volovici la realizarea cărții .Interesante sînt  cîteva din reflecțiile Gabrielei Adameșteanu :           

„Intrebările lui Leon Volovici pun jaloanele discuției : ele sînt determinate de cele cîteva curajoase ieșiri publice ale lui Norman Manea, care au fost urmate  de îndelungi campanii de presă contra lui.Interviul se întinde pe două decenii și are loc în trei localități, întîmplător așezate pe trei continente : începute în 1982-1983, în România, la București, sînt continuate în Israel, la Ierusalim, în 1999, și , apoi în Statele Unite , la Bard College / New York, în 2007.”. De altfel,  analizînd afirmațiile lui Norman Manea, autoarea recenziei se referă permanent la conținutul întrebărilor formulate de  Leon Volovici. Aceasta   ne duce la ideea că  profesorul de la Ierusalim a reușit să găsească cele mai bune  metode pentru  o discuție între doi mari scriitori, să găsească adevăratele căi pentru cunoașterea operei lui Norman Manea, a sufletului de scriitor român , de scriitor care își afirma  evreitatea și  care a suferit în urma deportărilor, a politicii regimului comunist din România,a antisemitismului contemporan.             

Un spațiu important se acordă întrebărilor puse de Leon Volovici  despre  legăturile lui Norman Manea cu spiritualitatea evreiască.Problemă deosebită de importantă și la care  scriitorul aflat  în America a răspuns  foarte exact  : „Sînt implicit , mai curînd, nu explicit, al unei spiritualități care este și iudaică. Dacă mă raportez la spațiul literaturii noastre, sînt un scriitor înrudit cu Blecher, nu cu Peltz „ . În același timp Norman Manea își recunoaște afinitățile cu Schultz, Bassani ori Bellow.           

Cele cîteva cuvinte cu care se termină recenzia sînt caracteristice pentru  arta cu care a fost scrisă cartea : „ Recunoști privirea pătrunzătoare / a lui N.M./, care  nu  pierde nici un detaliu ca  și marca stilistică a celui care își privește cu o senină înțelegere căutările și rătăcirile tinereții. Din ele se conturează azi un destin literar de excepție".                                     Frumusețea călătoriilor            

Cunoscuta revistă a Federației comunităților evreiești din România, „Realitatea evreiască” , publică în numărul 308, din 26 noiembrie 2008, un interesant dialog cu  G.Mosari, cunoscut cititorilor din Israel pentru atrăgătoarele  lui cărți referitoare la călătoriile efectuate în zeci de țări ale lumii. Impresii de călătorie care au farmecul lor, scrise într-o manieră care atrage cititorul  și care îmbină dragostea pentru călătorii cu  atenția acordată  acelor elemente caracteristice locului vizitat.           

Articolul din „Realitatea evreiască” este datorat Iuliei Deleanu și este întitulat  „ Pentru mine, fiecare imagine are o poveste. Revedere cu scriitorul israelian de limbă română G.Mosari”. Talentul cu care este scris articolul, discuția purtată cu G.Mosari, face ca acest material să ilustreze varietatea  cărților care apar în Israel și sînt datorate scriitorilor   proveniți din România. Punctul de plecare al articolul îl constituie prezența lui G.Mosari la  „ Zilele orașului Bacău”,manifestare de amploare și în care , atît G.Mosari cît și Roni Căciularu,  au fost primiți cu onoruri , au reprezentat   intelectualitatea israeliană .           

O călătorie la Bacău, o călătorie  în România , ca și cea din Cuba , constituie pentru G.Mosari punctul de plecare al unor însemnări.El participă la viața localităților  pe care le vizitează, încearcă să găsească elementul viu, omenesc, viabil,element pe care îl valorifică literar.G.Mosari comunică ,în primul rînd, o experiență culturală, ceea ce mărește calitatea cărților sale. 

xx    

xxx    xxx        

Grete  Tartler, Gabriela Adameșteanu, Iulia Deleanu... Trei prestigioase  scriitoare - în presa românească. Trei articole , trei atitudini față de creația literară de limbă română din Israel, de  apartenența acestei literaturi la cultura israeliană și românească. Toate acestea  te bucură , ele  ridicînd  prestigiul muncii literare contemporane. 

       

viața noastră, 12 martie, 2009

Tel Aviv                                                                               

« Paul Blaj, L'Aristocratie du grouillement» : un click sur l'image immédiate et éphémère du présent, par Angela Nach

Creation Category: 

Le livre de poèmes «L’Aristocratie du grouillement» a été lancé en 2008 à la maison d’éditions Napoca Star Cluj-Napoca.

Dès le début on observe un esthétisme bipolaire  d’un poète d’une nouvelle génération qui communique par la poésie mais aussi laisse «parler» les images. Le volume est illustré avec de remarquables photos prises par l’artiste Raluca Bradea.

Le monde virtuel, l’Internet, le quotidien, dans un contexte mondialiste, donnent une note de fraîcheur  juvénile à l’ensemble. On sent une mutation, comme si l’écrivain écrivait avec aisance sur l’écran ou sur la pellicule d’un œil numérique.

Il compose en osmose avec Raluca Blaj  des «courts-métrages» ou «des documentaires» avec une encre sympathique (cigarette avec fumée d’abricots : « les abricots parlaient entre eux/avec les retraités aux fils de la patrie avec l’air…. .….parfois, après l’amour, les cigarettes/sentent le verger/la pluie, le savoir…»)

Dans la  Fabrique des épingles: «je décrivais le fou fatigué avec une bouteille de Cola/égaré à la maternité d’une métropole».

Pour Paul Blaj la poésie est un flash immédiat du présent – un click troublé ambigu, rarement violent: Personnification d’automne: «…j’aime énormément l’immédiat/sous la douche ; en voiture, dans l’église, en histoire,/dans les clichés  du bonheur….».

Ce sont les mots d’un pacifiste convaincu qui «adore les bruits que fait la Paix»…

Le Poète monte les différents versants de la poésie, explore des vallées et des montagnes d’un certain Présent réinventé par lui-même, qu’il veut saisir, conscient qu’il sera perdu dans l’instant qui suit, car par définition un «tel événement» ne se répéter a jamais à l’identique:

La Fuite de titre : «le microbus s’approche, mais c’était 37, pendant que certains montaient /je me rappelais comment j’apprenais au fauteuil sur lequel je mets ma serviette/ chaque jour qu’il soupire, je regardais aux fenêtres des HLM /alentour, parce que d’habitude le linge à sécher /me rappelait des tes joues par-dessus mes cheveux dans le vent».

L’amour et l’érotisme se croisent dans le volume avec finesse, pareil pour le désir et la sexualité; Le livre est traversé par un frisson doux, sensuel, tendre. L’auteur «se transporte» avec ses mots. Leurs «superficies» troublent notre propre intimité, comme si le désir et la beauté que l’auteur réunit dans le thème de l’amour sont dans une fusion complète : Exact au milieu d’un baiser :

 «j’aime dormir du côté /heureux du lit, j’ai dit «  exactement au milieu du premier baiser» où dans le poème Le désordre est une tristesse : «…je me disais tendu sur un trottoir mouillé/ivre de la chaleur de tes habits simples/sois la mienne, reine des miettes…»

Ce sont de vers jubilatoires d’un poète qui trouve par ses mots sa façon d’Exister dans ce monde.

Le mot poétique l’aide percevoir mieux, même  si la substance de la vie n’est pas faite que de poésie.

Fabrique d’épingles: «les livres pas encore lus me fatiguent/je les regarde comment ils restent  dans leur coin / innocents /je me regarde alors que je ne bouge pas dans mon coin /innocent…»

On entend  une voix de l’Espace Roumain, pour lequel  le poète nourrit une fascination profonde, une certaine magie  «plane» à la Garcia Marquez (filon à creuser, ses cent ans de solitude pourraient s’appeler  Muritoria online, car le monde moderne «grouille» par là…

Je veux un monde sans : «je me demande ce qu’il cherchait à l’église auprès du /père de son père au même moment de temps en temps le vieux /se retournant doucement vers le sang de son sang/lui disait :ces ombres sont mortes pour des idées,/s’il fallait mourir, tu mourrais  pourquoi toi, hein Marcel?»

Paul Blaj a été salué par des auteurs remarquables comme Constanta Buzea ou  Constantin Abaluta.

La poétesse roumaine l’a découvert et lui a écrit en 1997, qu'elle le trouvait «intéressé par les lectures et avec une culture qui s’annoncent solides, ça se voit dans les thèmes, le style, dans la joie du jeu subtil avec les mots, dans l’air du vocabulaire».

Le poème «L’Aristocratie du grouillement» est un vrai manifeste littéraire qui réunit à lui tout seul les qualités reconnues par de tas de critiques roumains: silencieux, tendre, avec une force intérieure, ironique, mélancolique jusqu’à la dépression, opposé à l’égocentrisme …

Le Poète  est dans un permanent aller /retour dans sa jeune vie, vers l’Eden  de l’enfance, le chaud et le froid, il est perçu comme un de meilleurs produits de l’école de Tecuci, d’où est issue la poétesse Marlena Braester, à laquelle il  dédie un émouvant poème…

«Avec ces pensées, un jeune homme vous salue écœuré/, d’une voiture qui l’ aime en cachette parce qu’il /lui a fait le plein …» . Paul Blaj pratique l’art sublime de la poésie, de son mystère, provoque son lecteur en lui faisant  chercher ses énigmes, car il porte la clé de la poésie en soi.

Radu BELCIN

STUDII
1997  -   absolvent al Liceului de Artă, Brașov, secția grafică

2002  -     absolvent al Universității de Artă –NICOLAE GRIGORESCU,    

                       București, secția pictură, profesor Florin Ciubotaru, Valeriu Mladin

Category: 

Pages