desert blue
- from me to M my desert blue -

despre germinația fluturilor
și pîntecul verii nădușit la amiază
sînt alte poeme în bustrofedon
aburind prin buzunarele norilor
euterpe și timpul probabil

stranie iubire orlando
for ever and a day
după ce va fi fost numai a ta

azi nu
nici de convertirea la polen a beduinilor
și nici sufletul meu macerat într-un singur cearcăn
prin noaptea de obsidian

ultimul șevalet lichid
și acest tango spre anotimpul naufragiului inevitabil
deflorînd nostalgia marelui somn

desert blue

untitled 1

 

dintr-o singură respirație

să-ți amintești  de alte gări uitate

inimii

ultima noapte

rombos pierdut prin

recifuri de singurătate

 

scările cerului nu mai au trepte

nici sens

doar umbre și

loc înalt cu verdeață 

 

absențe firave de

sticlă prin aerul nins

cântec stins

catapeteasmă din

nicăieri   

 

În ce măsură aș putea interveni
în mersul destinului
în crivățul pe care îl încord
trăitului meu din perspectiva morții
de care sînt însemnată în copitele cailor
a rugăciune și blestem
să reflectez karma, un șir de case albe alergînd
prin radarul genelor, ceasul va fi doar un popas
sau umbra unei femei între viață și semn
cu sufletul zdrențuit de tristețe
în noaptea aceasta agățată de crengi
un trup înecat la geamul inimii tale
visînd dragoste laolaltă cu zăpezile
vara în mătasea unei rochii

anotimpuri care te caută pe tine
într-o tăcere mai grea
decît toate durerile trăite vreodată.

nu-mi mai spune altfel pe nume, sunt Angerona
port doar tristețea învelită retoric într-o carte
despre cum se ridică noaptea mînăstirea de carne
în care-mi zidesc pînă la ziuă etruscii
epigrafia singurătății

nici un sunet prin templul Volupiei
trecerea dintîi nu mi-o dezmiardă
ultimii bănuți voi lăsa în fontana di Trevi
pentru acest bărbat decupat dintre coastele solstițiului de iarnă
doar el să-mi răscumpere în orașul celor șapte coline
penumbra fierbinte amară
de spaimă.

2006-05-06