pietrele umbrei
Venetia, San Marco, Eu

citeam Cartea dintr-un singur solstițiu
livizi în straie de alge pe țărmul lagunei înfometate
privind reîntoarcerea marilor naufragiați

partea de umbră din noi se primenea
prin grădini de migdali interzise
lasă cămașa de înger la talpa casei
să se ridice nevolniciei mînăstire

auzeam molima celor uitați sub lespedea apelor
cînd ne purtau inimile sus în turnul orologiului
să ni le sfîșie clopotele pînă la ziuă

va începe desprinderea de lucrurile
cusute dincolo sub retină spuneai
de vuietul amar al deșertului
celui îngropat vremelnic prin tine
și te credeam

azi
de pietrele umbrei
din care lumina respir
mă dezic

(Venetia, MN 2006)

Inspirația Poetului își păstrează

figurinele de ceară miniaturale

în casete de iarbă și cântec

dincolo de clasicismul anacronic declarat

dincolo de ipostaza armurii

arhipeleagul iluziei are program de vizită anunțat

luni închis.

Se prelungeau nopțile cînd te măsuram
precum Poussin după natură
amare cuvintele se lepădau de mine
cu cît strîngeam mai tare în brațe
slăbiciuni pînă la statuile faraonilor
frunze căzătoare de culoarea inimii

Deși stăteam lipită de tine pînă la singurătate
durerea nordului mă arunca deasupra tuturor lucrurilor
cu armura ponosită inutil
pînă în dreptul brizelor, simfonia a noua
pe care n-o ascultai decît atunci
cînd piramidele deveneau iluzii
și te întrebam unde fugi

Adunam fiecare foșnet
în care tăcerea era sublimul
unui mănunchi alb de dragoste
melci și cai adormiți în icoana tîmplelor
irepetabilul doar ploaia
cu care aș vrea să mor la picioarele tale

B-Tribe-Love
http://www.youtube.com/watch?v=-4NwJnDjsEw

ploua în iunie
și mă pândea din nou
senzația aceea stranie de libertate
din vârful cireșului

de undeva, de altunde,
archimboldo deschidea ferestre larg
sărutului umezit de cireșe
pe șevaletul memoriei
până când
umbrele se lichefiau tandru
în haine de duminică
pe străzile din Saint Germain

ploua șoptit în strană
iar păsările plecau hohotit
din sufletul meu descheiat
la vest de mine însămi...