zăpadă târzie între somn și înger
Tăcerea e o prelungire spre ape
ca și labirintul îngenuncheat anevoie în noi
mal de fugă spre moarte
mai presus de adevăr sunt zeii
cu tălpile arse în istorii scrise cu litere mici
alunecoase năvoade târâte spre larg
al treilea cântat în zori
un paradis din colți de elefant
unde niciodată soarele nu apune
nici privirea nici albastrul
Odessa (Luminita Petcu)
de ce mă simt împins spre prăpastie
devorat de vise până la osul stern ?
odată cucerită Troia
ne culcam pe frunze de papirus
oferindu-ne jertfe dulci
și cupe cu otravă
nimic nu e mai prețios
decât o cădere veșnică
după un somn scurt
Rameau (Adrian Grauenfels)
desprinderea de fluturi e o întâmplare
ca o zăpadă târzie de aripi între somn și înger
subțire licornă de seară uitarea
până la gleznă i-am ridicat privirile până la gleznă
și nu am găsit decât cenușa unor semne amorfe
lipsite de aer
marini (Marina Nicolaev)
