săpăm galerii semiotice

în locuri aride și pline de șerpi.

măturătorii străzilor au fost exilați

în deșert pentru îndrăzneala

de a face ordine în dezordinea

hârtiilor vântului,

hoinare,

pe-o șosea fără nume

fără nord, sud și restul

orientării către noi și dincolo

de banchizele de pești lunatici.

m-aplec cu o batistă roșie în mână

pe fereastra sub care vând iluzii găurite

vânzători ambulanți de fericire

și florărese cu ghinion în loc de noroc

în florile de plastic la mare căutare.

vreau să culeg o talpă de fericire

din pașii întinși mai lung ca secundele,

de copii cu genele candide de lumină.

miriapozi cu sute de picioare

și măscărici pe catalige,

oameni stricați de vremea ploioasă

a întâmplărilor vieții

pictură murală a târgului,

ochi de fereastră cu alb tocul geamului

peste toate mâna destinului,curbă ca a unui cerșetor

pentru încă o clipă,

și încă una,zadarnic,trecător,

ca până la urmă să căutăm iluziile rătăcite

pe-o bucată de mucava

pe care să scriem mare,

distorsionat,

anapoda: