Hana Miller este un artist modern al mirării și al umorului.
Personajele sale sunt rupte parcă din tablourile lui Bosch,vedem păsări și figuri înaripate, îngeri sau cai de basm ce populează pereții expoziției din sala Bet Kahana- Ramat Gan. Intotdeauna am privit cu zambet și admirație explozia de culori, de optimism ce respiră din piesele Hanei. Artista conferă o dimensiune umană lutului, mereu aflat între naiv, narativ și fabulă, sau rezonând într-o satiră subtilă care intrigă spectatorul.

Hana preferă liniile libere, creația este mai mult intuitivă, expresia este directă, ea nu alege calea analitică a construcțiilor pedante, precise. Mâna artistei este într-o spontană mișcare.

Ea modelează mediul sculptural cu perpetuă improvizație. Se simte bine cu forme delicate, cu detalii florale sau geometrice. Culorile sunt găsite, alese parcă aleator. Sculpturile Hanei trec 2 procese de ardere, ultimul conferă textură, culoare finală și calitate glazurii. Este tehnica japoneză Raku care adaugă surpriză, neașteptat, volumelor cursive.

Rezultatele sunt aproximative, randomale, e ca o naștere combinată de artist ca și de spectator, cu ștrengărească neliniște. Miller folosește materiale diferite împreună cu mediul ceramic, mixturile sale fiind surprinzătoare, induc zambete.

O ramură de pom țâșneste din trupul unui Pegasus costeliv, fuste de nailon acoperă șoldurilor unor orătănii cu picioare umane, Tabla unui acoperiș se ițește din corpul unui animal cabalin acoperit de buline colorate.

Ne întampină chiar la intrarea în expoziție 7 caractere duale, găini-femei pironite pe zidul alb ca o vitrină omenească într-un bazar al modei avicole.

Ciorapi colorați, crestele găinilor  date cu roșu strident sugerează evoluția modei cu umor.

Ne atrag atenția doua personaje aviare aeriene (după Hyeronimus Bosh) păsări la corp, una purtând pălărie peste urechile de măgar, în picioare cu ciorapi dungați
ca de arlechin, într-o procesiune comică. Poziția lor "stilitus" ne trimete la altă poveste, dar dialogul personajelor ramâne polarizant la înalțimea ochilor, plin de vervă și șarm. Găsim o altă adunare gălăgioasa - 6 personaje antropomorfe cu deviante aripi, cu fețe umane (o familie parinți-copii?), mama purtând pe cap cu o basma luată dintr-o piață de ev mediu, într-un melanj de atitudini, parcă rumori la o veste stupefiantă.

Personajele Hanei sunt relativ mici, dar exigent preparate într-o abundență de atitudini, o sarbătoare vizuală care subliniază relația artist-obiect de artă.
Nimic nu e lasat la întâmplare, detaliile vestimentare se suprapun
anatomiei animale redescoperită si restructurată după nevoile narației.
Sofisticarea vine de la melanjul delicat dintre obiect și proecția sa în ochiul spectatorului, lăsat să ghicească singur fabula din spatele exponatului.

S-ar putea să fie vorba de subiecte senzuale, căci Hana se simte atrasă de senzualul lutului, de mediul flexibil care o conduc spre naivitate si copilărie. Este un fel de joc, mai mult decât o filosofie a materiei prea puțin prelucrată, lăsată liberă la marginea simbolului.

Animalele în această expoziție, toate înzestrate cu aripi, ne amintesc de nostalgia zborului dar și de binemeritata odihnă intelectuală, pamânteană. Ele fac o fascinantă apariție într-un show personal, plin de expresie și bucurie vitală. 

 Adrian G - Mai 2008