Rolul etic al artistului a devenit o emblemă, dacă a funcționat atâtea veacuri, cred c-o să mai meargă și de-aici încolo, deși lumea dă semne că nu se mai sinchisește de el.

Stăpânul acum este obiectul, într-o lume supertehnologizată, de consum, dacă privim pragmatic.

Arta e o meserie, s-a profesionalizat. Profesiunea artistului se percepe ca oricare alta, nu i se acordă prea multă importanță, nici respect.

Societatea nu are nevoie de idoli, ci de obiecte, de cît mai multe obiecte.

Poate fi privită ca o decădere umană această schimbare de perspectivă, din reflexivitate, în materie.