MEMOIRS

Montpellier et ses 20km? Bof!

Montpellier et ses 20km ? Bof !

Il y a des courses pour lesquelles on voudrait faire le compte –rendu aussitôt descendu de voiture, tellement on a de choses agréables à dire pour que tout le monde le sache et en profite la prochaine fois. Et puis il y en a d’autres, pour lesquelles, comme pour une corvée, on retarde le plus possible le travail parce que  il n’y a que peu de choses gentilles à dire. Et puis les dire ? C’est gênant. Et puis à quoi bon, concernant Montpellier et ses 20km, qui multiplie chaque année, à mon avis, ses fâcheux avatars, qui à la longue, finiront par lasser, moi le premier ?    

Le temps n’était pourtant pas des plus désagréables, lui.

Le soleil venait réchauffer de ses rayons matinaux, une portion de l’aire de départ sur la place de la Comédie- « LA » Comédie, évidemment, un « must » !!!- Mais il fallait l’atteindre cette Comédie ! Avec le même coup du parking chaque année. Il est, paraît-il gratuit- avec un ticket à prendre quelque part, m’avaient dit les copains du club, qui en désespoir de cause, après avoir cherché, ont remis leur espoir sur un truc qui nous serait remis à l’arrivée….- et puis, résultat….de la course, sortez les pièces, billets et cartes bancaires aux caisses automatiques du Polygone, si vous voulez vous en sortir !!!!!! Et d’une.     Ensuite il y a la foule. Des coureurs, mélangée à celle « normale », de la place, les cabanes du marché de Noël, le tram, les terrasses des cafés….toute un monde dans lequel on perd ses repères et où l’on a autant de  chance de retrouver quelqu’un que de gagner au loto. Et de deux.  

 

 maguelone_jogging-20km_montpellier_08_015 
  

Maguelone Jogging presque au complet et toujours souriants     

Le départ est donné. Alors là, attention aux trottoirs, bornes et autres obstacles sur lesquels on risque de venir s’empaler si on n’y prête pas attention. Quelques concurrents s’y sont plantés d’ailleurs, je crois. Mais c’est la ville et il faut faire avec. D’où cette préférence qu’on pouvait avoir pour l’ancien parcours qui nous emmenait assez vite vers la rase campagne de Lattes , avant d’arriver à Antigone. Mais ce n’était plus tout à fait Montpellier, direz-vous.   

Non idem est si duo dicunt idem, un articol de Dan Culcer

Noi amândoi avem același dascăl
De Mihai Eminescu

Noi amândoi avem același dascăl,
Școlari suntem aceleiași păreri…
Unitul gând oricine recunoască-l.
Ce știi tu azi, eu am știut de ieri.
De-aceleași lucruri plângem noi și râdem…
Non idem est si duo dicunt idem.

Tu zici că patria e-n decădere,
De râs și de ocară c-au ajuns;
Când cineva opinia mi-ar cere,
El ar primi tot astfel de răspuns,
Ca de rușine ochii să-i închidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

Căci din adâncul gândurilor tale
Răsare ură din al meu amor.
Tu ai vrea tot să meargă pe-a sa cale,
Eu celui slab îi sunt în ajutor.
Cu-același gând, noi totuși ne desfidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

Pe mine răul, deși râd, mă doare,
Mă ține liniștea vieții-ntregi;
Iar tu uiți tot la raza de splendoare
Ce-o varsă-asupra ta a lumii regi…
Ș-ai vrea cu proprii mâni să ne ucidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

E greu a spune ce deosebire
Ne-a despărțit, de nu mergem de-a valma.
Și s-ar vedea atunci fără-ndoială

……………

Când noi ne-am scoate sufletele-n palmă,
Ca-ntregul lor cuprins noi să-l deschidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

http://poezii.t2i.info/mihai-eminescu/noi-amandoi-avem-acelasi-dascal/
http://snipurl.com/3j2j8



Nu trebuie sa ne luam dupa aparente. Desi spusele unora seamana cu ale celorlalti, sau sunt chiar identice, Non idem est si duo dicunt idem. Acest vers eminescian ma obsedeaza. Suntem uneori doritori de solidaritati si iesim din izolarea noastra funciara in cautarea fratelui, prietenului, camaradului, tovarasului de idei si de actiune, de proiect. Ca sa-i putem indentifica pe cei pe care îi cautam nu avem prea multe alte metode, în afara celei care ne permite constatarea ca folosim aceleasi cuvinte, ca ne pasioneaza aceleasi teme, ca respingem lucruri similare. Trei sunt sursele diferentierii : valorile la care ne referim si proiectul pentru care ne angajam si cautam tovarasi sau camarazi, metodele pe care le întrebuintam pentru atingerea scopurilor astfel definite.
Câteva situatii recente ca si altele mai vechi, traite odinioara cu pasiune si speranta, ma fac sa fiu circumspect, mai mult decât circumspect, suspicios.

Cartea - Al doilea patriarh

Isaak a avut toată viața lui noroc. Un credincios ar spune: normal, din moment ce l-a avut pe Dumnezeu alături tot timpul. În primul rând, era gata-gata să nu se nască. Știm că tatăl lui, Abraham, a avut copii și înaintea lui, și după, deci promisiunea cu „sămânța" se împlinea oricum. Dar Dumnezeu își pusese în cap să îi dovedească Sarei că ea, și nu altcineva, va fi Mama unei Mulțimi. În al doilea rând, știind prea bine ce avea să se întâmple, la pus (am zice noi, azi, „de ochii lumii”) pe Abraham să își dovedească credința. Chiar dacă șansele ca Isaak sa moară pe altar erau minime, cum s-ar zice, Abraham a trecut testul. Și „sămânța” din Isaak a sporit...

Pages

Subscribe to RSS - MEMOIRS