Meridiane jurnalistice ( 31 )
PREZENȚE ISRAELIENE ÎN PRESA ROMÂNEASCĂ
Liviu MOSCOVICI
În plină ofensivă a tehnocrației, cînd comunicarea electronică este din ce în ce mai fertilă, accesul la publicațiile periodice din întreaga lume nu mai este o problemă.Nu ai nevoie să ai abonament la o mare bibliotecă, nu mai trebuie să foiletezi sute de pagini de revistă ca să găsesti un nume sau o referință literară[. Computerul a venit, și vine, în sprijinul cititorului, cu programe de lectură gata făcute, cu selecții literare realizate cu mare atenție, cu posibilități de cercetare aproape nelimitate.
Pentru lectorul interesat de problemele literaturii israeliene de limbă româna, o trecere în revistă a presei din România îți oferă surprize deosebite. În paginile unor reviste și ziare de prestigiu, din capitala României sau din alte localități,mai mari sau mai mici, ai bucuria să găsesti informații, note, recenzii , studii, referitoare la viața literară israeliană. Găsesti și traduceri din literatura ebraică, fragmente de opere literare scrise în limba română – iată deci o gamă de materiale care aduc suficiente dovezi că în Israel există o viață literară activă, că aici se scrie într-o limbă literară cu merite apreciabile, că există scriitori talentați …
Cîteva notații pe marginea unor articole apărute in presa românească aduc dovezi referitoare la aceste constatări.
Vocea Poeziei
Dacă citești cu atenție colecția revistei ROMÂNIA LITERARĂ ( publicație ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România) ai posibilitatea să găsești ,la intervale mai mari sau mai mici, semnături ale unor scriitori din Israel ( precum Gina Sebastian Alcalay),recenzii pe marginea unor noi apariții editoriale (analizate cu acribie de Tudorel Urian, de Daniel –Cristea Enache), note privind manifestări culturale.Tot așa cum ai să găsesti ample materiale dedicate unor personalități ale culturii române provenite din rîndul comunității evreiești.Au reținut, nu demult atenția, medalioanele dedicate profesorului Paul Cornea ( București), eminent cadru didactic ,cercetător al istoriei literare românești,teoretician și sociolog al lecturii.
O recentă apariție a “ României literare” ( nr. 5 din 6 feb.2009) ne oferă o plăcută surpriză. Poeta Grete Tartler analizează, pe spațiul unei întregi pagini de revistă, ultimul volum de poezii apărut sub semnătura Biancăi Marcovici, cunoscuta poetă din Haifa, cu o apreciabilă operă poetică asupra căreia am referit și noi de mai multe ori în paginile ziarului “Viața noastră “ Grete Tartler s-a oprit asupra volumului “ Espresso dublu la Ierusalim”, volum interesant ; pentru prima oară Bianca Marcovici apare cu o carte bilingvă, româno-ebraică, una din puținele apariții de acest gen din Israel.Articolul din revista bucureșteană este întitulat „Cele opt note ale gamei”, titlu bine ales, care sintetizează unul din mesajele cărții poetei de la Haifa.Pentru a-și explica titlul recenziei, Grete Tartler scrie : „ Cele opt note sînt clasicele drumuri ale căutării de sine. Iubirea revine cel mai des, așa cum tonica nu lipseștedintr-un acord.Dar revenirea nu e întotdeauna ușoară și maestrul care ține sunetele în cristal e conștient de dificultăți /....(v.poezia „ Experiment cu marionetă”, n.n. ).../.Printr-un glisando, o alunecare dintr-o tonalitate în alta, poeta își transferă sentimentele într-un plan mai înalt” ( așa cum face în poezia „ Din depărtări”).
Recenzia din” România literară” caută , și reușește , să dovedească pentru ce Bianca Marcovici și.-a întitulat volumul „Espresso dublu la Ierusalim”, făcînd referiri la conversația, într-o clipă de răgaz, cu sinele, la preocuparea poetei de a extrage esența din realitatea ce o înconjoară. Se remarcă apoi și alte cîteva linii tematice : curajul de a aborda teme grave ale existenței: războiul, amenințarea morții ca și dragostea față de Ierusalim ( oraș unde Bianca Marcovici găseste că „ divinitatea este atât de aproape”). Alte elemente care merită a fi reținute sînt cele referitoare la Iași, orașul tinereții și al debutului poetic, dragostea față de limba română ( cea asemănată „ cu cernoziomul adăugat în doze mici...).
O recenzie a unei poete din România care scrie despre o altă poetă ce trăiește în Israel, o dovadă a pătrunderii poeziei israeliene în spațiul vieții literare din România.
Vocația dialogului
Recent, la Tîrgul internațional de carte de la Ierusalim, a avut loc un eveniment de excepție. Editura Polirom ( din Iași) a lansat, cu succes, primele volume dintr-o integrală a operelor lui Norman Manea. Eveniment literar de deosebită importanță și care a fost oglindit în numeroase ziare și reviste nu numai din România. Publicația „ Bucureștiul cultural” nr. 14 (77) , sub semnătura cunoscutei și apreciatei scriitoare Gabriela Adameșteanu, publică o amplă recenzie a cărții :” Norman Manea. Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici „ - carte de mare interes pentru cunoașterea profilului artistic, etic , atît al scriitoruluii român ce trăiește în S.U.A., ( al lui Norman Manea), cît și al cercetătorului și profesorului din Israel,( al lui Leon Volovici), și care este cunoscut și pentru importantele contribuții de istorie literară românească.
Gabriela Adameșteanu își întitulează articolul „ Norman Manea. Un spirit european”.Atenția noastră, a cititorului din Israel, este atrasă în aceeași măsură, atît de contribuția lui Norman Manea cît și de cea a profesorului Leon Volovici la realizarea cărții .Interesante sînt cîteva din reflecțiile Gabrielei Adameșteanu :
„Intrebările lui Leon Volovici pun jaloanele discuției : ele sînt determinate de cele cîteva curajoase ieșiri publice ale lui Norman Manea, care au fost urmate de îndelungi campanii de presă contra lui.Interviul se întinde pe două decenii și are loc în trei localități, întîmplător așezate pe trei continente : începute în 1982-1983, în România, la București, sînt continuate în Israel, la Ierusalim, în 1999, și , apoi în Statele Unite , la Bard College / New York, în 2007.”. De altfel, analizînd afirmațiile lui Norman Manea, autoarea recenziei se referă permanent la conținutul întrebărilor formulate de Leon Volovici. Aceasta ne duce la ideea că profesorul de la Ierusalim a reușit să găsească cele mai bune metode pentru o discuție între doi mari scriitori, să găsească adevăratele căi pentru cunoașterea operei lui Norman Manea, a sufletului de scriitor român , de scriitor care își afirma evreitatea și care a suferit în urma deportărilor, a politicii regimului comunist din România,a antisemitismului contemporan.
Un spațiu important se acordă întrebărilor puse de Leon Volovici despre legăturile lui Norman Manea cu spiritualitatea evreiască.Problemă deosebită de importantă și la care scriitorul aflat în America a răspuns foarte exact : „Sînt implicit , mai curînd, nu explicit, al unei spiritualități care este și iudaică. Dacă mă raportez la spațiul literaturii noastre, sînt un scriitor înrudit cu Blecher, nu cu Peltz „ . În același timp Norman Manea își recunoaște afinitățile cu Schultz, Bassani ori Bellow.
Cele cîteva cuvinte cu care se termină recenzia sînt caracteristice pentru arta cu care a fost scrisă cartea : „ Recunoști privirea pătrunzătoare / a lui N.M./, care nu pierde nici un detaliu ca și marca stilistică a celui care își privește cu o senină înțelegere căutările și rătăcirile tinereții. Din ele se conturează azi un destin literar de excepție". Frumusețea călătoriilor
Cunoscuta revistă a Federației comunităților evreiești din România, „Realitatea evreiască” , publică în numărul 308, din 26 noiembrie 2008, un interesant dialog cu G.Mosari, cunoscut cititorilor din Israel pentru atrăgătoarele lui cărți referitoare la călătoriile efectuate în zeci de țări ale lumii. Impresii de călătorie care au farmecul lor, scrise într-o manieră care atrage cititorul și care îmbină dragostea pentru călătorii cu atenția acordată acelor elemente caracteristice locului vizitat.
Articolul din „Realitatea evreiască” este datorat Iuliei Deleanu și este întitulat „ Pentru mine, fiecare imagine are o poveste. Revedere cu scriitorul israelian de limbă română G.Mosari”. Talentul cu care este scris articolul, discuția purtată cu G.Mosari, face ca acest material să ilustreze varietatea cărților care apar în Israel și sînt datorate scriitorilor proveniți din România. Punctul de plecare al articolul îl constituie prezența lui G.Mosari la „ Zilele orașului Bacău”,manifestare de amploare și în care , atît G.Mosari cît și Roni Căciularu, au fost primiți cu onoruri , au reprezentat intelectualitatea israeliană .
O călătorie la Bacău, o călătorie în România , ca și cea din Cuba , constituie pentru G.Mosari punctul de plecare al unor însemnări.El participă la viața localităților pe care le vizitează, încearcă să găsească elementul viu, omenesc, viabil,element pe care îl valorifică literar.G.Mosari comunică ,în primul rînd, o experiență culturală, ceea ce mărește calitatea cărților sale.
xx
xxx xxx
Grete Tartler, Gabriela Adameșteanu, Iulia Deleanu... Trei prestigioase scriitoare - în presa românească. Trei articole , trei atitudini față de creația literară de limbă română din Israel, de apartenența acestei literaturi la cultura israeliană și românească. Toate acestea te bucură , ele ridicînd prestigiul muncii literare contemporane.
viața noastră, 12 martie, 2009
Tel Aviv