Omnigraphies.com

ViserÄria poeziei fÄrÄ referent

Mon, 05 Jan 2009 02:40:00 -0800

Se scrie poezie de toatÄ mâna la noi, nu spun nici o noutate, desigur… Pe Net gÄseÅti postate în fiecare zi zeci de „poeme” nou-nouÅ£e scrise de la sugari la venerabilii barzi încununaÅ£i cu ordine Åi premii pe care îi credeai oale Åi ulcele. Cititori bovarici mai mult sau mai puÅ£in, mulÅ£i semeni de-ai noÅtri îÅi fac cu sârg propriile clasamente, lectorii elitiÅti sau doar avizaÅ£i asemenea. ExistÄ un top endogen al poeziei zilei, al sÄptÄmânii, lunii, anului; se discutÄ Åi se întoarce prieteneÅte Åi absolut gratuit pe toate feÅ£ele câte un fragment ba chiar Åi cantitÄÅ£i mai mari de scriiturÄ pe bloguri, în cafenele Åi în cluburile virtuale; pe ici pe colo, ies câteodatÄ fum Åi parÄ; se editeazÄ masiv încÄ pe suport de hârtie Åi se pun în circulaÅ£ie adesea fÄrÄ nici un discernÄmânt tot felul de prostii anoste, se mai programeazÄ câteodatÄ Åi lecturi în public, câte o dezbatere iute abandonatÄ ia prim-planul, vremea trece cu chiu cu vai, însÄ certamente rar, rar de tot, mai vine cineva sÄ spargÄ canonul aÅteptÄrilor unei pieÅ£e literare care se sminteÅte cu semnul plus doar la zile mari. ÎnsÄ chiar Åi aÅa, „verdictele” bunelor Åi onestelor recenzii, pe o parte, sau exegeza, ca act fundamental major de refacere a universului amprentei emitente, pe de altÄ parte, lipsesc...

Critica de întâmpinare Åi în genere aÅa-ziÅii cerberi de pazÄ ai fenomenului nu se omoarÄ la ora de faÅ£Ä, am senzaÅ£ia, sÄ citeascÄ atent mai nimic; leneÅÄ Åi plictisitÄ, cel mai adesea, pe fondul lipsei simptomatice a limbajului de specialitate, critica în genere se face cÄ plouÄ, lÄsând impresia, totalmente falsÄ, cÄ tot ce era de spus s-a spus de când lumea. Paradoxal dar nu Åi de neînÅ£eles pe aceastÄ canava rÄmâne faptul cÄ, deÅi nimÄnui poezia nu-i aduce vreun beneficiu, României îi place sÄ fie perceputÄ Åi alintatÄ ca o Å£arÄ de poeÅ£i, cât de poeÅ£i Åi cât de falimentar e perceput acest anacronism aici Åi aiurea cine sÄ mai analizeze…

Montpellier et ses 20km? Bof!

Thu, 25 Dec 2008 12:10:00 -0800

Montpellier et ses 20km ? Bof !

Il y a des courses pour lesquelles on voudrait faire le compte –rendu aussitôt descendu de voiture, tellement on a de choses agréables à dire pour que tout le monde le sache et en profite la prochaine fois. Et puis il y en a d’autres, pour lesquelles, comme pour une corvée, on retarde le plus possible le travail parce que il n’y a que peu de choses gentilles à dire. Et puis les dire ? C’est gênant. Et puis à quoi bon, concernant Montpellier et ses 20km, qui multiplie chaque année, à mon avis, ses fâcheux avatars, qui à la longue, finiront par lasser, moi le premier ?

Le temps n’était pourtant pas des plus désagréables, lui.

Le soleil venait réchauffer de ses rayons matinaux, une portion de l’aire de départ sur la place de la Comédie- « LA » Comédie, évidemment, un « must » !!!- Mais il fallait l’atteindre cette Comédie ! Avec le même coup du parking chaque année. Il est, paraît-il gratuit- avec un ticket à prendre quelque part, m’avaient dit les copains du club, qui en désespoir de cause, après avoir cherché, ont remis leur espoir sur un truc qui nous serait remis à l’arrivée….- et puis, résultat….de la course, sortez les pièces, billets et cartes bancaires aux caisses automatiques du Polygone, si vous voulez vous en sortir !!!!!! Et d’une. Ensuite il y a la foule. Des coureurs, mélangée à celle « normale », de la place, les cabanes du marché de Noël, le tram, les terrasses des cafés….toute un monde dans lequel on perd ses repères et où l’on a autant de chance de retrouver quelqu’un que de gagner au loto. Et de deux.

Maguelone Jogging presque au complet et toujours souriants

Le départ est donné. Alors là, attention aux trottoirs, bornes et autres obstacles sur lesquels on risque de venir s’empaler si on n’y prête pas attention. Quelques concurrents s’y sont plantés d’ailleurs, je crois. Mais c’est la ville et il faut faire avec. D’où cette préférence qu’on pouvait avoir pour l’ancien parcours qui nous emmenait assez vite vers la rase campagne de Lattes , avant d’arriver à Antigone. Mais ce n’était plus tout à fait Montpellier, direz-vous.

ORBITOR entre lâabsurde et lâabsolu, un articol de Ghilimescu

Sat, 13 Dec 2008 00:50:00 -0800

Lider al generaÅ£iei de poeÅ£i optezeciÅti, fabricaÅ£i aproape toÅ£i care conteazÄ în undergroundul bucureÅtean al Cenaclului de luni, sub îndrumarea încurajator-inspiratÄ Åi tot atât de „discretÄ” a criticului Nicolae Manolescu, afirmat temeinic, între timp, deopotrivÄ, atât ca teoretician al modernitÄÅ£ii Åi postmodernismului cât Åi, mai ales, ca romancier insolit înzestrat cu o nebÄnuitÄ Åi înnoitoare forÅ£Ä discursivÄ, Mircea CÄrtÄrescu este, dacÄ vom Åti sÄ depÄÅim ezitÄrile curente de evaluare care fac atât de mult rÄu valorilor ce se cer recunoscute farÄ inutile fasoane, da, o spun rÄspicat, cel mai important Åi poate cel mai plin de talent scriitor pe care l-a dat România dupÄ ultimul rÄzboi mondial.

Sous le volcan Etna - avec une rÃ©flexion sur Dieu, le plus grand cinÃ©aste Ã©rotique (Ronny Someck)

Fri, 07 Nov 2008 03:40:00 -0800

Le collines tout autour de la cime attendent la tombée de l’ombre
sous les cils ensommeillés du soleil,
le bloc de basalte qui gronde en roulant
et la lave qui fera tomber en gouttes sur leurs corps
l’orgasme des anges.
Je prends cette photo sur le même film où j’ai immortalisé
à la fin de l’été, en Galilée, le général Colchique
agitant la baguette de l’automne,
la broussaille ondoyante
au-dessus du ravin d’un ruisseau au désert de Judée
et les nattes de sable tressées par les dunes
sur la plage jaunissante des nudistes
dans le livre des confessions de Nueba.

Les putains tout au long de l’asphalte furent créées
le huitième jour en hommage aux myopes
qui n’ont jamais quitté le seuil de leur porte.

(Traduit de l'hébreu par Marlena Braester)

Patrimoniul arhitectonic, Ã®n pericol. IlegalitÄÅ£i comise prin ordine emise de ministrul Culturii

Sat, 18 Oct 2008 11:50:00 -0700

DouÄ ordine ale ministrului Culturii, ambele din 2008, privind clasarea, declasarea Åi inventarierea monumentelor istorice, în loc sÄ punÄ capÄt dezastrului urbanistic Åi arhitectural, netezesc calea pentru demolarea clÄdirilor cu valoare de patrimoniu.

PânÄ la apariÅ£ia ordinelor ministrului Culturii, deoarece monumentul era definit de lege ca teren aferent plus construcÅ£ie, dispariÅ£ia clÄdirii (distrusÄ intenÅ£ionat sau nu, fie abandonatÄ Åi devenitÄ nerecuperabilÄ) nu însemna Åi dispariÅ£ia problemei sâcâitoare a regimului de protecÅ£ie, trebuind cel puÅ£in teoretic sÄ se efectueze o descÄrcare de sarcinÄ arheologicÄ.

Declasarea de urgenÅ£Ä este periculoasÄ Åi deoarece în formula în vigoare lasÄ posibilitatea privÄrii de protecÅ£ie a unor construcÅ£ii de patrimoniu.

Prezentul articol studiazÄ legalitatea normelor metodologice de clasare Åi inventariere a monumentelor istorice aflate în vigoare Åi a Ordinelor Ministrului Culturii Åi Cultelor (OMCC) prin care acestea sunt aprobate. Principala problemÄ este legatÄ de procedura declasÄrii de urgenÅ£Ä, de aceea mai jos acest subiect va fi tratat pe larg.

Un articol de: arh. Adrian BÄlteanu.

Foto: arh. Adrian BÄlteanu Åi Romulus Cristea

About Dacian History by Dr. Napoleon Savescu

Sat, 04 Oct 2008 14:20:00 -0700

About Dacian History This study explores the debate concerning the revaluation of the Dacian heritage, in the context of the quest for a cultural milieu. Carolus Lundius, the President of the Swedish Academic of Science, in the year 1687, published “Zamolxis Primus Getarum Legislator” (Zamolxis the First Legislator of the Getae) [1] in which he affirms that the first written laws in the mankind history were Zalmoxis’s laws (see www.dacia.org ). The greatest Rumanian historian Nicolae Densusianu proves: the Dacians spoke the Latin language, before the Romans existed (see www.dacia.org Articles - English or http://www.pelasgians.bigpondhosting.com/index.htm). His book” The Preistoric Dacia” has been first published in Rumania in 1913, but its contents remain as revolutionary, visionary, and controversial as they were almost 100 years ago.[2] The Rumanian poet and the philosopher Lucian Blaga (1895-1961) was very interested by the Dacian ancestors, as witnessed by his essay on the ”Revolt of the non-Latin element”, or the play Zamolxe, both published in 1921. The writer challenged the current view which privileged the Latin element in the typology of the ns. Five years later, the monograph Getica of the historian Vasile Pârvan became the very source of the fascination for the Dacians in the Rumanian culture before WWII. Numerous titles invaded the cultural market, both scientific and amateurish, and a new current, the thracomania, became fashionable.
On champions of Dacianism was the theologian Ioan Coman, who saw the Dacian religion as announcing Christianity in its orthodox form. Once again, Blaga entered the dispute, attempting to tone down nationalist and intolerant Dacianism; he offered the model of a lucid intellectual engaged in an animated cultural debate.

Mircea Eliade& Furioasa iubire de Å£arÄ

Fri, 03 Oct 2008 03:20:00 -0700

„Cel puÅ£in, dacÄ ne va fi scris sÄ ne prÄbuÅim, sÄ ne prÄbuÅim creînd. E singurul nostru mijloc de a ne desolidariza de demenÅ£a colectivÄ din jurul nostru.”(Mircea Eliade, într-o scrisoare cÄtre C. Noica)

În "Jurnalul portughez", senzaÅ£ia de sfîrÅit de lume e covîrÅitoare, iar timpul - maÅinÄrie de înghiÅ£it oameni, fÄrÄ sÄ-Åi aleagÄ victimele. În faÅ£a lui, geniul simte nimicnicie, drumul lui a fost deturnat, dacÄ fusese pregÄtit pentru ceva, acum nu mai conteazÄ, e doar ceva de ronÅ£Äit.

Mircea Eliade, ataÅat de presÄ pe lîngÄ Ambasada României din Lisabona între 1941-1945, scrie jurnalul pentru posteritate, doreÅte sÄ-Åi lase ideile Åi lucrÄrile în proiect, sÄ fie cunoscute mÄcar planurile sale de creaÅ£ie :„a) în arta romanului, ViaÅ£a nouÄ; b) în dramÄ, TinereÅ£e fÄrÄ bÄtrîneÅ£e; în moralÄ Comentarii la Legenda MeÅterului Manole; d)în istoria Åi filozofia religiilor, Introducerea în istoria religiilor; e) în filozofia culturii, Symbole, mythe, culture; f) în folclor, La mandragore; g) în indianisticÄ, ediÅ£ia a doua, refÄcutÄ, din Yoga Åi Introducere în istoria religiilor indiene; h) în eseu, Muntele magic”. Åi lista nu se terminÄ aici, continuÄ cu lucrÄri începute sau doar plÄnuite: „o sintezÄ asupra originilor ÅtiinÅ£elor, o mitologie a morÅ£ii; o geografie miticÄ; o istorie religioasÄ a Daciei. Restul: romane, studii, cÄlÄtorii, drame moderne, politicÄ – sunt detalii.”
„S-ar putea ca multe dintre cÄrÅ£ile pe care aÅ vrea sÄ le mai scriu sÄ nu mi se îngÄduie sÄ le sfîrÅesc. De ce sÄ nu mÄ concentrez asupra mea însumi, numai asupra vieÅ£ii, mântuirii Åi sÄnÄtÄÅ£ii mele, fÄcînd din acest jurnal adevÄrata mea operÄ?”

Monumente istorice in pericol: ContinuÄ distrugerile la Moara lui Assan II, de Romulus Cristea

Mon, 08 Sep 2008 01:20:00 -0700

AutoritÄÅ£ile locale au împrejmuit , în sfârÅit, cu plÄci de beton, amplasamentul Morii lui Assan, din zona Obor-Lizeanu. Au realizat o împrejmuire de mântuialÄ, parÅ£ialÄ, dupÄ ce în prima jumÄtate a lunii mai un incendiu devastator, pus în miez de noapte, a distrus una din clÄdirile ansamblului clasat ca monument de arhitecturÄ. Au fÄcut-o de ochii lumii, dupÄ ce scandalul ajunsese prea mare Åi autoritÄÅ£ile erau acuzate, pe bunÄ dreptate, de complicitate cu hoÅ£ii, vandalii Åi mafioÅ£ii imobiliari. Rezultatul anchetei Parchetului dupÄ incendierea din mai a fost foarte clar: focul a fost pus de o mânÄ criminalÄ fiind identificate mai multe focare iniÅ£iale.

În 23 august a.c., ora 18, am mers sÄ fac niÅte fotografii la moarÄ Åi am rÄmas surprins de ce am vÄzut acolo. În spatele gardului, la clÄdirea centralÄ a ansamblului, o echipÄ formatÄ din 4-5 oameni, coordonaÅ£i de doi angajaÅ£i ai firmei de pazÄ, loveau cu baroasele Åi rÄngile în pereÅ£i Åi grinzi pentru a recupera fier vechi, dar Åi pentru a distruge structura de rezistenÅ£Ä a imobilelor. Zgomotul loviturilor se auzea în toatÄ zona, Åi era suficient sÄ te uiÅ£i peste gard ca sÄ-i vezi pe vandali distrugând.

Monumente istorice luate in lama buldozerelor: Moara lui Assan, demolata ilegal, de Romulus Cristea

Mon, 08 Sep 2008 01:20:00 -0700

Construita in 1853, Moara lui Assan, prima moara cu abur din Romania, se afla in prezent intr-o stare de degradare evidenta. Recentele demolari executate cu mare graba si fara autorizatiile necesare la unele corpuri de cladiri ale ansamblului, dar si distrugerile deliberate provocate unor stalpi si pereti chiar ai morii propriu-zise au transformat intr-o ruina acest monument istoric. Moara lui Assan este clasificata in lista monumentelor istorice la grupa A, adica grupa celor de valoare nationala si universala.

Cu toate ca autoritatile locale, dar si alte institutii ale statului au sesizat ceea ce se petrece la Moara lui Assan, distrugerile au continuat sub diverse forme, folosindu-se metode "consacrate", dar greu de dovedit ca infractiuni. In acest scop, o mare parte din gardul perimetral a fost distrus, cete de recuperatori de materiale de constructii facandu-si de lucru mai ales pe durata noptilor, paznicii prefacandu-se ca nu observa nimic.

"Moara de foc" de la Obor

Avand adresa cadastrala strada Halmeu nr. 25 (fosta Silozului), Moara lui Assan, o cladire impozanta, construita din caramida rosie, se afla inscrisa pe lista monumentelor istorice a Ministerului Culturii si Cultelor. Cladirea este vizibila din zona Obor, partial de pe strazile Halmeu, Vaporul lui Assan, Reinvierii, Lizeanu, Banitei, dar si de pe Soseaua Stefan cel Mare.
De-a lungul timpului, moara cu abur de la Obor a fost botezata de locuitorii Bucurestiului sub diverse forme: Moara lui Assan, Moara cu valturi, Moara de foc sau Vaporul lui Assan. Inca de la demararea constructiei, la jumatatea secolului al XIX-lea, cladirea a iesit in evidenta atat datorita dimensiunilor, cat si dotarilor, care pentru acea data erau deosebite. Autoritatile locale de la acea vreme au stopat, pentru o perioada, constructia unui cos a carui inaltime a fost considerata neobisnuit de mare, lucrarile fiind reluate dupa plata de catre proprietari a unei taxe compensatorii. In anul 1906, cladirea morii a fost extinsa, corpului principal fiindu-i atasat un orologiu, devenit pentru locuitorii din zona Colentina-Obor un punct de reper. Moara a fost proprietatea negustorilor George Assan si Ioan Martinovici.

Non idem est si duo dicunt idem, un articol de Dan Culcer

Sat, 06 Sep 2008 15:40:00 -0700

Noi amândoi avem acelaÅi dascÄl
De Mihai Eminescu

Noi amândoi avem acelaÅi dascÄl,
Åcolari suntem aceleiaÅi pÄreri…
Unitul gând oricine recunoascÄ-l.
Ce Åtii tu azi, eu am Åtiut de ieri.
De-aceleaÅi lucruri plângem noi Åi râdem…
Non idem est si duo dicunt idem.

Tu zici cÄ patria e-n decÄdere,
De râs Åi de ocarÄ c-au ajuns;
Când cineva opinia mi-ar cere,
El ar primi tot astfel de rÄspuns,
Ca de ruÅine ochii sÄ-i închidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

CÄci din adâncul gândurilor tale
RÄsare urÄ din al meu amor.
Tu ai vrea tot sÄ meargÄ pe-a sa cale,
Eu celui slab îi sunt în ajutor.
Cu-acelaÅi gând, noi totuÅi ne desfidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

Pe mine rÄul, deÅi râd, mÄ doare,
MÄ Å£ine liniÅtea vieÅ£ii-ntregi;
Iar tu uiÅ£i tot la raza de splendoare
Ce-o varsÄ-asupra ta a lumii regi…
Å-ai vrea cu proprii mâni sÄ ne ucidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

E greu a spune ce deosebire
Ne-a despÄrÅ£it, de nu mergem de-a valma.
Åi s-ar vedea atunci fÄrÄ-ndoialÄ

……………

Când noi ne-am scoate sufletele-n palmÄ,
Ca-ntregul lor cuprins noi sÄ-l deschidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

http://poezii.t2i.info/mihai-eminescu/noi-amandoi-avem-acelasi-dascal/
http://snipurl.com/3j2j8

Nu trebuie sa ne luam dupa aparente. Desi spusele unora seamana cu ale celorlalti, sau sunt chiar identice, Non idem est si duo dicunt idem. Acest vers eminescian ma obsedeaza. Suntem uneori doritori de solidaritati si iesim din izolarea noastra funciara in cautarea fratelui, prietenului, camaradului, tovarasului de idei si de actiune, de proiect. Ca sa-i putem indentifica pe cei pe care îi cautam nu avem prea multe alte metode, în afara celei care ne permite constatarea ca folosim aceleasi cuvinte, ca ne pasioneaza aceleasi teme, ca respingem lucruri similare. Trei sunt sursele diferentierii : valorile la care ne referim si proiectul pentru care ne angajam si cautam tovarasi sau camarazi, metodele pe care le întrebuintam pentru atingerea scopurilor astfel definite.
Câteva situatii recente ca si altele mai vechi, traite odinioara cu pasiune si speranta, ma fac sa fiu circumspect, mai mult decât circumspect, suspicios.