Angela Nache Mamier
Editions Clapàs, novembre 2007 Collection Partage, n°29. Bilingue français / roumain. Traduction de Angela Nache-Mamier et Pierre Mamier,. relue par Viorel Zegheru. Prefaţă Această poezie ne emoţionează pentru că suscită cu atât mai multe comori cu cât acest popor român (şi ţiganii săi) este sărac : alchimie a durerii, ar fi zis Baudelaire.
Suntem sensibili la accentul de revoltă al cărţii. Aceste poeme sunt acţiune, putere a Cuvântului care crează o lume, cum zice Geneza. Sunt cu atât mai emoţionante cu cât angajamentul lor evită discursurile lungi, demonstraţiile patetice care dau lecţii : în timpul şi după dictatura lui Ceauşescu, aceste versuri lasă să se întrevadă ceea ce mulţi uită să privească, cotidianul plin de cruzime al unui popor în derivă. Câteva instantanee, care sunt în acelaşi timp viziuni revelatoare, au darul antitezelor, contrastelor evidente, valorând de o mie de ori mai mult decât mii de analize politice sau istorice. Mici poeme, chiar scurte, dar expresive, de un laconism inspirat. Stilul este modern, dar deloc obscur, imaginile uneori suprarealiste, dar niciodată absurde. Termenii revin, obsesional : « noroiul », « Cristul-Altar », dar şi refrene sfâşietoare care conţin la sfârşitul poemelor sunetul [an], plin de sânge şi surâsuri inocente. Cuvintele sunt pline de sens sugerând de manieră magnifică inversarea valorilor. Aceşti ţigani sunt în cele din urmă mai umani decât cei care îi dezumanizează, mai demni decât cei care nu vor să-i recunoască, mai mobili şi mai vii decât carcasele de maşini şi pneurile plesnite pe care se odihnesc. Culoarea fraselor se lasă « citită » : pe fond roşu şi negru, singurii care sunt luminoşi sunt aceşti « cerşetori multicolori » ! De-a lungul lecturii, înţelegem în ce măsură aceste formule care vorbesc de Timp sunt ecoul nostalgiei echivoce resimţite de autoare faţă de România sa natală. Acesţi ţigani sunt emblema semenilor deportaţi, evreilor şi imigranţilor secolului 19 părăsind Europa, ori indienii paria… Recitind cotidianul lor, scriitoarea îl leagă de situaţii terestre, dar şi de patria lor spirituală. Ni se pare că acestă poezie este religioasă în sensul etimologic al termenului, pentru că ea pune în relaţie oamenii şi Divinitatea. De altfel, Advent, Copac-Altar, Crist consolator, Dragostea, Eternitate, Arca se opun la « paradisul aparent » al modernităţii şi idolilor « divinităţii / cu privir goale, indiferente ». « Exterminatorii / Ingerilor lor păzitori » amintesc Apocalipsul, cuvânt care înseamnă Revelaţie…Scribul şi viziunile nocturne ale poemului «Simfonie», nu confirmă faptul că această scriere este apropiată de misiunea poetului-profet, priveghetor inspirat ? Montpellier, 26 iunie 2007 Prof. Anne et Frédéric Miquel Scriitori din Montpellier Poeme : A l'Est Sensualité
Angela Nache Mamier |