culori supersonice
poeții buni fug de raspundere
o iau pe coclauri, reversul medaliei e doar o metaforă
se hlizesc în vitrinile magazinelor din Europa
își văd masca, hologramă
cinetică
se retrag încet încet
căutându-și umbra
și mestecă gumă de mestecat fară întrerupere
la concertul de jazz de pe strada principală
doar fântânile le cresc în palmă și intuiția
culorilor supersonice
ale avionului decolat de pe acoperișul lui Gaudi
privesc la omul de lângă ei cu stupoare
Iar „inorogul cu picioarele legate”
Își curăță aripile și se ridică totuși de la sol!
Nu-și aminesc
dacă au plecat împreună.
bianca marcovici
