Poezii inedite. In Memoriam Costin Merisca (21 Martie 1927 - 23 Iulie 2003)

Creation Category: 

Image may contain: 1 person, suit

 

 CV COSTIN MERISCA (Constantin-Matei Merisca)

Nascut in 21 martie 1927, in satul Miclauseni din actualul judet Iasi, acolo unde parintii sai erau invatatori. Cursurile secundare le face la Liceul Internat din Iasi, Liceul “Roman-Voda” din Roman, iar in refugiu, la Caracal si la Liceul “Sf. Sava” din capitala. Dupa ce a facut jumatate din Facultatea de Litere si Filosofie (la Litere avand ca obiect principal “Istoria literaturii romane moderne”, catedra lui G. Calinescu iar la Filosofie, “Estetica”, sub conducerea lui T. Vianu), este arestat, alaturi de mii de alti studenti arestati in 1948, si condamnat pentru activitate anticomunista (5 ani temnita grea si 3 ani degradare civica pentru ”crima de organizare si participare” si 5 ani inchisoare corectionala pentru instigare publica). In realitate, impreuna cu alti adolescenti, ca rezistenta impotriva comunismului ateist adus de trupele sovietice, indraznise sa inalte o cruce de lemn pe Muntele Rarau. Detinutul politic Merisca va executa sentinta la: Ministerul de Interne, Suceava, Jilava, Pitesti (unde este coleg de celula cu Gheorghe Calciu-Dumitreasa), Gherla si Canal (Peninsula), iar dupa 5 ani si 3 luni este pus in libertate. Mai primeste 2 ani de “domiciliu obligator” in satul natal. Monstruozitatile experimentului de la Pitesti il vor marca sufleteste pentru o lunga perioada. Sotia, Lucia, si ea membra A.F.D.P.R., isi aminteste de faptul ca a trebuit sa-l reinvete sa manance cu tacamurile, sau de cosmarurile teribile care i-au bantuit multi ani noptile. Reia de la capat Facultatea la fara frecventa (Romana si Istoria – ambele ca specialitati principale), deci, cu cei dinainte, face 7 ani de facultate la Bucuresti, pregatindu-si examenele la lampa cu gaz.

A reprezentat in familie a treia generatie de cadre didactice si a patra, cunoscuta, de intelectuali (pe la 1850, strabunicul sau, Teodorescu, era protopop de Iasi). A fost un cunoscut si apreciat profesor de Limba si literatura romana timp de 34 de ani (5 ani la Butea, 17 ani la Tg. Frumos si 14 ani la Iasi). In tot acest interval a fost metodist voluntar si, multi ani, conducator de cerc pedagogic. Toate cursurile de perfectionare si gradele didactice si le-a sustinut luand doar note maxime. La concursul de intrare in municipiul Iasi a obtinut cel mai mare punctaj realizat in invatamantul iesean (20 de puncte, adica punctajul maxim) – cu toate acestea, nu a putut sa-si aleaga liceul in care sa predea. Pana in 1989, posibil si dupa, a fost suspectat si marginalizat prin masinatiunile Securitatii; in anii ’60, cand si-a depus candidatura la Facultatea de Filologie a Universitatii din Iasi, “dosarul” i-a fost respins din motive politice (dupa cum i-a spus Profesorul I. D. Laudat si altii). Peste 25 dintre elevii sai au devenit la randul lor profesori de Limba romana, iar cativa, scriitori.

Din punct de vedere literar, Costin Merisca a debutat la varsta de 12 ani, in 1939, in revista “Lumea copiilor”. La 17 ani, in 1945, e redactor la revista literara caracaleana “Haralamb Lecca” si colaborator la revistele umoristice bucurestene “Veselia”si “Humorul”.

In decursul vietii, a publicat circa o suta de articole si studii, tiparite sau difuzate la Radio. A colaborat la periodice ca: Natiunea, Gazeta invatamantului, Cronica, Tribuna scolii, Radiotelescoala, Limba si literatura pentru elevi, Invatamantul liceal, Filatelia, Magazin istoric, Revista Mitropoliei Moldovei, Cercetari istorice, Transilvania, Anuarul Institutului de Istorie “A. D. Xenopol”, Pur si simplu, Convorbiri literare (Seria veche si Seria noua).

Este cunoscut pentru cartile sale de istorie (nobiliara romaneasca si a inchisorilor comuniste), istorie literara, proza. A scris si poezii sau maxime.

Debutul editorial avea sa vina abia dupa iesirea la pensie si dupa schimbarea de regim din 1989. A publicat in 1992 romanul “Taramul Gheenei”, roman pe care mult timp l-a tinut ascuns cu mare grija de ochii, urechile si mai ales mainile vigilente ale Securitatii. Romanul a fost prefatat de Paul Goma si premiat deja in 1990 de catre Uniunea Cineastilor, Studioul “Pro film”, la Concursul “Cel mai bun scenariu de film”(in urma contractului incheiat, cartea urma sa fie ecranizata). (Exista si un volum II si un volum III, ale romanului, inca in manuscris.)

Volumul de documente si fotografii inedite de istorie literara, inscris in planul Editurii Junimea din anii ‘70, i-a fost interzis de la publicare de catre fosta Securitate pentru refuzul de a deveni colaborator al acesteia. [Tot asa s-a intamplat cu propunerea Decanului Ion Coteanu de la Facultatea de Filologie din Bucuresti, de a ocupa un post universitar, ca si cu dosarele intocmite de Universitatea “Al. I . Cuza” din Iasi (de catre Prorectorul de atunci, D. Berlescu si Seful de catedra, Profesorul C. Ciopraga), ca si cu cel al Institutului de Perfectionare a Cadrelor Didactice Iasi, ambele pentru un post de lector universitar / a accede la un post de cadru universitar.

Sever dar iubit, cu un “sarm” aparte – asa si-l amintesc nenumaratele generatii de elevi – profesorul si omul Costin Merisca a fost, cu riscurile verticalitatii, un exemplu de principialitate si obiectivitate, de pasiune profesionala si in munca de cercetare, de limpezime logica, de corectitudine, cinste, constiinciozitate, sinceritate si modestie. Aceste trasaturi, in general, l-au dezavantajat in viata, avand putini prieteni si traind modest. Spirit iscoditor, meticulos, cu preocupari diverse, nu s-a limitat la un anumit teritoriu, ci si-a canalizat pasiunea in varii domenii: de la filatelie, arheologie, bibliofilie (o colectie extrem de pretioasa) – si pana la colectionarea de folclor romanesc din Caucaz si literatura umoristica si memorialistica. A scris roman, studii pedagogico-metodice, studii de lingvistica si etnologie (morfologia limbii tiganesti – un prim “vocabular”, publicat in colaborare cu un elev de-al sau de etnie tiganeasca, in anii ’60, de asemenea cercetari antroponimice la ceangai), genealogii boieresti si nu numai, studii istorice de intetres local sau national (incoronarea lui Stefan cel Mare, reconstituirea celebrei Biblioteci Miclausene si a drumurilor medievale moldovenesti, descoperirea si descifrarea celui de-al doilea, ca vechime, polmelnic-triptic domnesc de la noi), s-a ocupat de documente inedite de istorie literara (despre Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, D. Bolintineanu, S. Barnutiu, V. Alecsandri, I. Ghica, P. Cimpeanu, D. Petrino, D. Barnoschi etc.)

Adaug volumele publicate

TRAGEDIA PITESTI (O CRONICA A REEDUCARII DIN INCHISORILE COMUNISTE) 1997

TARIMUL GHEENEI 1993

Film cineasti francezi: “De la chute” / “Treptele caderii”, in romaneste http://www2.cfwb.be/av/archive/Filmer%2098/produc/pg005.htm

A decedat in Iasi, in anul 2003. Marturisea, in ultimii ani, ca nu spera sa prinda apropierea tarii de NATO si UE, si nu ar fi crezut ca va prinde anul 2000.

A publicat in: “Lumea copiilor” (1939), “Raraul” (1943), “Veselia”, “Humorul”, “Gazeta invatamantului”, “Cronica”, “Tribuna scolii”, “Limba si literatura pentru elevi”, “Lumina”, “Saptamana”, Ïnvatamantul liceal”, “Cercetari istorice”, “Flacara”, “Convorbiri literare”, “Magazin istoric”, “Revista Mitropoliei Moldovei si Sucevei”, “Radiotelescoala”, “Filatelia”, “Orizonturi”, “Transilvania”, “Incotro”, “Pur si simplu”, “Strict secret”,

In 1946, George Calinescu ii comenteaza o poezie in pagina literara a ziarului “Natiunea”.

A editat revista “Miorita” (1968, 1969), remarcata in “Romania literara” (1969)

A fost publicat cu poezie erotica in antologia “Pro patria”, cercetari istorice si culturale in almanahurile “Convorbiri literare” si “Almanahul filatelic”, Anuarul Institutului de Istorie “A. D. Xenopol”,

Image may contain: 1 person, closeup

Constantin-Matei Merisca, proaspat intors de la Canal, 1953


Poezii inedite

 

(1942)

 

Sfâşiere. La zenit.

 

Din miile de zări aprinse

Chitare zbârnâie mereu

În fața mea cu toate-s stinse,

Tu nu ești tu, eu nu sunt eu.

 

O, doamne, sufletul îmi moare

Și pentru ce tu sigur știi;

Îmi moare trupul și mă doare

Ca nici la moarte n-o sa-mi vii.

 

Din genele-ți, ca altădată, 

Ca roua, lacrime să-ți cadă,

Să știi ca m-ai iubit odată,

Că ţi-am fost drag, că mi-ai fost dragă.

 

Și-n liniște de cimitir

La alba cruce cu-al meu nume

Un eu etern, de la nadir

Te va iubi și-n altă lume.

 

Singur sub cer

 

Parc-aş merge prin pustă.

Tare mi-e sete!

Tare mi-e sete!...

O, de-aş mai crește

Cerul

Cu pumnii să-l sparg.

 

Sunt orb și nu mă cunosc,

Semenii nu i-am văzut niciodată.

Tată, Tată

De ce ai plecat?

Îndură-te și trimite-mi odată

Un înger

Să mă scoată din sat...

 

(1943)

 

Epigrame

Unei simpatice fetițe  care mi-a cerut o poezie

Eu ți-aş face-o poezie,

Însă-ai da-o la gunoi.

Poezie - să se știe! -

Se crează,  dar... în doi.

 

Unui poet înrudit cu Baudelaire... (eventual Arghezi)

Totul pare-a fi mister

Şi-aş vrea să se lămurească:

Ori e Charles Baudelaire, 

Ori e… şarlă românească.

 

Fleurs du péché

 

Frumusețe degenerată și hâdă

Ici, lângă inima mea,  culcă-te

Fără griji, ca un câine lângă stăpân.

 

Te voi alinta și-ți voi spune de toate,

Vom rămâne totdeauna cuminți

Ca florile ce-au crescut în grădină.

 

Zefirul doar, zefirul şăgalnic,

Vântul iubirii și-al rozelor mire,

Într-o seară-o să-ți fluture părul

 

Și dulce-o să-ți sufle la sânu-ți

Cuvântul de aur,  vestirea ce mare:

"Ești mamă,  ești mamă! "

 

 

Poveste veche

 

De ce vrei tu să fii a tuturora

Și-a nimănui, în lumea asta hâdă?

O, de ai ști ce mult mă doare ora

Când altul vrea de tine doar să râdă.

 

Ai arunca minciunii-n față vălul

Dar nici pe buza-ți n-ar mai sta minciuna

Și ai veni să-ți mângâi ochii, părul

Și să rămâi a mea pe totdeauna.

 

Dar până-atunci, la dreapta judecată,

Hai vino și mai minte-mă o dată!