Monthly archive

Le Cantique des Cantiques Version Rock, Samedi 2 aoà»t à  21h15

Cette coproduction franco-roumaine est dirigée par le célèbre metteur en scène roumain Catalina Buzoianu, bien connue du public marseillais pour ses mises en scènes de Pirandello, Strindberg, Panait Istrati aux théâtres Toursky et Gyptis, et surtout pour la première mondiale présentée au Château de Lourmarin « Du Premier Homme d'Albert Camus » en 2004.

Category: 

ANGELA NACHE MAMIER: "CELEBRATIO"

 

Celebratio

Angela Nache Mamier

 

Kogaïon Editura, mai 2008
Collection Nauta, n°1.

 

Postface

Ce livre, qui fait suite à « Dolor », est une célébration de la Vie en même temps qu’un chant d’amour à l’adresse de la Roumanie authentique, loin des chants à la glorification de la patrie (Cântarea României) de l’époque du dictateur.

Category: 

Misteriosul domn Pi

Creation Category: 





In multe texte filozofice apare observația că natura produce doar numere întregi. Se pare că nu există în universul cunoscut fracții.
Un pahar spart se divide într-un număr întreg de cioburi.
Divizarea schimbă calitativ obiectul determinînd o schimbare semantică: (paharul spart a dispărut, avem în schimb "n" cioburi, n>1).

PULSE PREVIEW

When we cope with a difficult situation our pulse is the first to react.
Pulse talks about ancient laws that guide our race through time.
Pulse is the difference between life and death.

Pulse shows the story of a group of people that survive a catstrophy
and start the search for a new beginning.

Category: 

Cartea - Iacov, evreul cel isteț

Creation Category: 

După reușita lui (înșelăciunea frățească...), Iacov și-a luat viteză spre nord, la sfatul mamei, cu încuviințarea tatălui orb (Isaak) și sub oblăduirea tatălui Atotvăzător (Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaak), care va deveni cândva și „Dumnezeul lui Yakub". Drum lung până în Haran („Mesopotamia"), dar care îl punea departe de la lucrurile frățești pe care voia să i le facă Părosul înșelat. Și de femeile lui „Het", gata să pună mâna pe un pui de evreu crescut prin corturi...

monologue on one string

Creation Category: 

  

by BIANCA MARCOVICI


THE SOUND OF THE POEM
monologue on one string

I abandon myself to the reverie of the poem's
violin
I know they belong to me
Both
Like Chagall's violin
The sound of non surrender in the cosmos
Of the non amateurs

The fragile violin
The Jew's canary
As an eternal victim.

 


if

If you've appeared
And you've settled in your place
And you fit into the too tight shoes
Turn around and look
Deep into my eyes
Leaving your routine,
Just to take my hand
And say:
There still is enough room for you
In the white house of my heart
There's still room
In the concert hall of my soul
There's still room in the amphitheatre torn by
the ages
And for the gladiator in you, and for us, for the
two of us
But lions and scorpions are lurking, be
cautious,
Do not rephrase the sweat of the brow!


Some People

I try to avoid
the parasite people
to not avail
they appear again and again!

they keep coming between
me and my happiness
between me and the dear ones
they keep digging trenches
to chase me away

Besieging me as if I were a castle.


Every Moment

Every minute
every second
My mind is calling for you
every minute every second
My fingers are willing for the touch
Of the word
I'm not asking for the same
And I hope for nothing more
Than you not killing me with the word!

Today

Today I won't cry in selfpity
You're born to be my shield
Of protection from myself
To swallow everyday
My words to chew them
To spit them
In my face sometimes

Today I won't cry in selfpity
I won't lick my wounds...
Your question marks
can't find the expected answer
in between friendly pauses
more and more scattered
through a sort of equillibrium of the divine
abandon
that is blurring even the images of the past
even the place I gave you
somewhere vis-a-vis
of the saturation of words
written compulsory,daily
as a tedious pressure

Chating With Someone

yes, I, too, am chating with someone
with many rifts between us
hurts and uproar
immensities
overlooked
if I only were closer
I would've cursed him between nocturnal
calls
or
I would've suffocated him with the pleasures
of reading
 



Cami

Australia

 








Amprente din Haifa

Creation Category: 

   O zi de lucru obișnuită la un Trust de Constructii civile și industriale unde lucram, undeva la ultimul etaj,  adică lângă porumbei! Chiar sub uluc erau o mulțime. Îi vedeam zilnic. Le puneam bucățele de pâine. Pacea cea de toate zilele. Dar, geamul întredeschis făcea să fie și mai frig în încapere. Și așa eram îmbrăcată ca un scafandru, numai să-mi fie mai cald, să mă pot concentra la proiect,  să pot mișca cursorul pe rigla de calcul.
Nu era lumina de la ora 9 dimineață, iar cea naturală era insuficientă, nici hârtie igienică la W.C., nici apă, dacă nu-ți făceai rezerve propri, nici rechizite pentru lucru. Trebuia să-ți aduci de-acasă până și creionul! Delegațiile în toată țara erau ca o pedeapsă.
Nu mai zic de frigul sau căldura din trenuri, după anotimp!
În una din zile am coborât la subsol, în” Sala Calculatoarelor,” calculatoare abia aparute pe meleagurile noastre, unde se dactilografiau materialele concepute de noi, cei de la proiectare, inclusiv citirea cartelelor.
Nu era nimeni. Toți cei 20-30 de colegi se făcuseră nevăzuți, poate pe la o coadă; se ieșea liber pe ușa de intrare, portarul era “băiat bun” sau, primise ordin să se mai închidă ochii (se dadea ceva, trebuia să prinzi rând, altfel rămâneai flamând, lipsa de mâncare…), poate la alte nivele din cladire.
Am așezat dosarul pe masă dactilografei și m-am întors sus, la locul meu de muncă de lânga uluc, camera de fumători în care numai eu nu fumam, dar alt loc de munca nu primisem,trebuia să fiu mulțumită ce inhales,ce mănânc. Mă urmarea “viziunea progresului”, imaginând un viitor în care ordinatorul va putea vorbi și mă va putea vedea, descifrând nu numai cartelele pe care uneori le predam spre citirea programului de calcul de rezistenta sau tehnologie!
După vreo oră mă trezesc cu șeful secției din ” Sala Calculatoarelor”!
Îl salut respectos, crezând că-mi aduce personal materialul dactilografiat!
Dar el venise pentru cu totul altaceva:
-”S-au furat niste bani de la noi -imi zice. Ți-am găsit dosarul tău de serviciu pe masă și, m-am gândit să te căutăm în geantă!”
Bineînteles ca n-am ezitat, chiar i-am predat și cheile de la biroul meu. Așa în fața celor 40 de colegi ai mei, sală a “sectiei de proiectare” în care lucram toți la un loc, mese ca la școală,copii cuminți!
Nu a găsit nimic, cum era și normal, astfel am crezut că lucrurile se vor aplana.
Dar ți-ai gasit!
A doua zi am fost invitată la Securitate, vis-a-vis de Teiul lui Eminescu, în apropierea teilor si mirosului de iasomie!
Cladire în care și acum se elibereaza pașapoarte, dacă nu mă însel,  acolo la etajul doi! Tocmai o luasem pe “cea mică” de la camin. M-am dus acolo !
Mi s-a spus doar atât:
-”Ții se vor lua amprentele…”
( amprente care mai tarziu au devenit titlul unei plachete de versuri, editată prin ‘98 , ”Amprente”)
M-am dus cu inima deschisă. N-aveam nimic de ascuns !
Acum, când scriu aceste note, oboseala unei zile de muncă ar putea să șteargă unele amănunte.
Mi s-a spus să-mi las fetița în “sala de asteptare”. Acolo era multa lume, necunoscuți! Am așezat-o pe “cea mică” pe un scaun și, i-am dat asigurări că mă întorc în câteva minute:

-”Să fii cuminte, să nu te miști de pe scaun!”-am rugat-o, vine mama imediat !

Pătrund într-un loc întunecat, cu multe birouri. Printr-o ușă larg deschisă zăresc o colegă stând cu țigara în gură, ”pițigăind” cu un tip, care, probabil îi oferise propriul său scaun! Sunt dusă însă spre altă încăpere cu alură de sanctuar.
Mă aflam în” camera blue”, pereți îmbrăcați cu pânză mulată și perdele similare, în care se găsea un scaun asemanator cu cel dentar, în spatele căruia trona o instalație, probabil o “mașină de detectat minciuni! ”Noutate achizitionată recent, în anii de agonie ai regimului ceausist. "Salamandra", da, parcă într-un film italian văzusem cum e chinuit un suspect cu mașina asta!

Am fost așezată, mi s-a instalat o bară sub sâni, alți electrozi pe frunte și mâini, prinse cu grosolănie parcă de calău pregătind pentru mine scaunul electric. Am fost întrebată dacă sufăr cu inima, dacă am tensiune, dacă suport curentul “puțin” mai tensionat? Parcă ce conta, eram deja legată !

Am tăcut. Totul era atât de bizar că nu mai aveam replică… în cele din urmă am raspuns că nu știu, dar, de inimă încă nu sufăr, sunt foarte tânără!

-”Bine, îți vom pune întrebări și tu trebuie să răspunzi corect, dacă spui o singură minciună, eu voi afla din foaia care se deruleaza în spatele tău! (mă avertizează omul în halat de doctor, un tip cu chelie, destul de tânar, ochi spălăcițit, frunte îngustă și dicție perfectă.)
Circa o oră și jumatate sau mai mult, mi s-au pus fel de fel de întrebări, însă fără legatură cu subiectul:
-”Ai rude în străinătate?”
-”Te-au ajutat rudele din Israel la cumpararea casei?”
-”Ai furat vreodată?”
-”Ai pus mâna pe geanta colegei?”
-”Ai deschis-o?”
-”Ai manuscrise acasă?”
-”Despre ce scrii?”
-”Ai mai furat ?”
-”O cunoști pe Nana F?”
-”Vrei sa colaborezi cu noi?”

După ancheta cu ”mașina rudimentară pentru borfași”,  folosită experimental (am aflat că a fost probată pe mine pentru prima oară), convinși fiind ca vor reuși să-mi smulgă nu numai marturisirile dorite de ei, ci să le devin colaboratoare, adică “sa torn” pe unul sau altul, mi-au dat, în sfârșit drumul acasă!
Am trecut iar pe culoarul respectiv, am zărit-din nou- ființa careia nici nu-i știam numele, șezând picior peste picior, în aceiași rochie străvezie, tot mai aproape de șeful securist, așteptând să mă vadă în postura de hoață care și-a mărturisit păcatul.
Mi-am luat copilul în brațe, murdar din cap până în picioare de petrosin, luat de pe podeaua de lemn, mâinele și fața copilului erau negre. Îmi ceruse ceva de mâncare. M-au cuprins amețeli și o stare de rău, eram incapabilă să reacționez.
Dar, fericită că Noemi nu s-a pierdut. Putea foarte bine să plece din sala de așteptare. Am reușit să mă târăsc până acasă … luând tramvaiul! Cred că toată lumea de pe stradă și din tramvai mă privea ca pe o mamă neglijentă care, nu-și îngrijește copilul! Sau, poate, se uita la ochii mei, cine mai știe cum arătam!
A doua zi zvonul s-a întins. Am fost chemată de șeful meu, ”membru mare” de partid! Domnul Boloș, șeful meu direct s-a simțit lezat și impacientat că el, el…nu fusese informat!
Se trecuse peste el “la invitația” mea la Securitate; el personal, n-avea habar de nimic!
S-a uitat la mine cu o privire care spunea multe, întrebandu-mă, rugându-mă să-i permit să vadă fața și mâinile mai atent, vizibile cu leziuni roșii, albastrui lăsate de electrozii prinși de un nepriceput, obișnuit cu brutalitățile, numai zic ce urme adânci lasase bara de sub sâni,urme încarnate! Mi-a observat ochii roșii până la sânge, ca și urmele legaturilor strânse, marcate de pete roșii și umflături. Spaima a pus stăpânire pe el! Ii era frică, gândeam, sa nu cumva să reclam la șefii mei mai mari sau, la Comunitate, să nu cumva să se împraștie zvonul că am fost supusă la tortură. Eu nu mă gandisem la asta …Teama mea era de cu totul de altă natură.
Să nu mă simt umilită, doar atât ceream de la viața!

M-a rugat să las totul “pe mâna lui”, sâ verifice personal toate cele întâmplate!
Ce a urmat mi-a lăsat urme pe o viață: ochelarii de vedere, Syncopa mea de la Brașov ! Poezia…
Ar fi trebuit să-i pun în față alt dosar, de poezii publicate în “Cultul Mozaic”, “Cronica”, “Convorbiri Literare”, acolo alături de cei care au fost, la fel, chemați în locurile acelea care îți lasă urme adânci, șenile, șenile! Dovezi ale existenței mele iudaice chiar Dincolo, pe “plaiul mioritic”! Dar fiecare –în viață- v-a plăti pentru spusele sau scrisul său, în fața lui Dumnezeu !” Scriam pe atunci: “n-am sa vând sticle goale/ când n-o să mai am de mâncare”! (Revolta sângelui)

Au fost chemați la Secu’ și alți colegi. Aproape toți au fost supuși, nu mai mult decât cinci minute, de formă, pentru acoperire față de mine și Comunitate, la ” mașina de detectat minciuni”.
Luată la bani mărunți, colega care a acuzat furtul (cea cu soțul securist) a dezvaluit, până la urmă că, banii –așa-zis furați- au ajuns în buzunarul unui ginecolog care a operat-o înainte cu câteva zile, tocmai “în timpul serviciului”, exact la orele vizitei mele in “Sala Calculatoarelor” (portarul instituției, om corect, a depus mărturie!)  Înscenarea furtului a fost doar un alibi pentru soțul ei, doar atât!
A fost dată afară din serviciu. S-a aflat că era o profesionistă experimentată în amor “multilateral dezvoltat”, motiv pentru care, soțul ei a obținut divorțul.
Coșmarul trăit, “camera blue” cu scaunul dentar si vocea securistului, molcomă și convingatoare, s-a transformat într-un vis obsesiv care nu înceteaza să mă urmarească cu ochii deschiși. Lucrurile nu s-au terminat aici. Soțului meu i s-a înscenat că ar fi bătut un controlor de autobuz, într-un alt cartier în care nu a ajuns vreodată!
I se promise marea cu sarea dacă ar fi știut ceva despre Nana F. Evreica studentă la medicină care se culcase cu un libanez! Fusese exmatriculată și expediată "pachet" în Israel (întâmplător o descoperisem în avionul care m-a adus ca turistă în Israel). Mi-am amintit apoi ca acel “călau” mi-a șoptit că îmi cunoaște “punctul vulnerabil”, adică sotul meu. Singurul lucru pe care il putem face e să dăm în vileag, ce ne stă în putere, chiar peste ani, chiar acum! Probabil că, astăzi lucrurile stau altfel, lumea s-a maturizat, lumea-i mai bună, mai sinceră, are de ales, poate șterge într-o clipă trecutul cu buretele, îl poate modifica, idealiza. Eu una nu! Era prin anii 1980 si ceva …și eram tânără și încrezatoare. Voiam să cuceresc lumea, dar nu reușisem decât să cuceresc și să primesc rația de 1200 de calorii …  o fericire pe atunci!
Umilirile noastre, cenzura și eclipsa totală se adeveresc și ACUM!  Noua generație preferă să găsească ceva să ignore noua stare, impotența de a se uita în urmă!
Haifa
bianca marcovici
 

ESTETICA NUDULUI

            Începând cu data de 26 iunie 2008, Cabinetul de Desene și Gravuri al Muzeului Național de Artă al României prezintă expoziția temporară Estetica nudului, deschisă publicului până la finele lunii septembrie 2008 în cadrul Galeriei de Artă Românească Modernă, în sălile dedicate expunerii de arte grafice.

Category: 

Umbre/Shadows

Creation Category: 

untitled 1

md 

 

dintr-o singură respirație

să-ți amintești  de alte gări uitate

inimii

ultima noapte

rombos pierdut prin

recifuri de singurătate

 

scările cerului nu mai au trepte

nici sens

doar umbre și

loc înalt cu verdeață 

 

absențe firave de

sticlă prin aerul nins

cântec stins

catapeteasmă din

nicăieri   

 

Pages