Semiții Ca de obicei, după ce dă imaginea generală, Editorul se concentrează asupra „poporului ales”. În acest caz, el este din seminția lui Shem, semiții. Pentru că, zice cronologul, stră-nepotul lui Shem a fost Eber, străbunul evreilor.
Bineînțeles, Arpacșad, bunicul lui Eber, nu a fost cel mai mare „fiu” al lui Shem. Aceștia au fost Elam și Asur. Desigur, în istorie Asur (sau, cum îi cunoaștem noi, asirienii) au format cel mai puternic imperiu care, eventual, a ocupat și distrus și regatul nordic israelian. Dar nici Elam nu a fost de neglijat: timp de mai bine de un mileniu micul regat din nord-estul Golfului Persic a rezistat cu dârzenie atacurilor venite din Valea Mesopotamiană. Rând pe rând, sumerienii, akadienii, amoriții, kasiții, asirienii, babilonienii, și-au rupt dinții încercând să îl cucerească. Ba mai mult, faimoasa stella pe care e scris Codul lui Hamurabi, regele amorit al Babilonului, a fost descoperit la Susa, capitala Elamului. Deci, cel puțin o dată elamiții au cucerit cetățile babiloniene. Fiind cel mai vechi stat, pe drept i s-a acordat titlul de „întâi născut” al lui Shem. Doar că elamiții nu erau... semiți. Nu se știe foarte bine ce limbă vorbeau, dar sigur nu o limbă semitică. Erau, poate, înrudiți cu parții, afganii, probabil cu populațiile indice de la Mohenjo Daro și Harapa.
