U
crisparea unei după-amieze
totul se retrage
lumina
își pierde echilibrul
lumina
dă semne
de neliniște
mai slabă, mai prezentă, lumina
scade
dar seara nu coboară.
Nu văd în cuvinte.
Urmele literelor se dizolvă în
noua lumină vagă.
Nu sunt aceleași cuvinte.
V
Încă îmi mai vorbea când noaptea s-a oprit
pe cuvintele lui. Încă mai vorbește, uite fluxul și
refluxul din privirile lui – mareea profilului.
Se deplasează înăuntrul unui cuvânt.
Profilul îi întregește umbra
și respirația paginii: negru alb negru alb
W
Imaginea i se aruncă în oglinda ferestrelor
se eliberează din spațiul încăperii.
Trăsăturile-i difuze vibrează, nu se fixează
el va dispărea.
Mai aproape de el fiindcă e ora la care nu apare
liniște rarefiată
lumina face semn
pagina și lumina
albul e nesigur. Scriu.
X
Privesc obiectele și culorile estompându-se.
Îndelung, nopțile i-au șters
prezența, care se retrage din fiecare
obiect.
Obiectele îl părăsesc, el părăsește obiectele.
Lumina părăsește culorile noapte de noapte.
Privirile aprind imaginea zidului. Zidul devine flacără.
Umbrele macină colțurile camerei.
Iar albul, care nu se lasă înghițit, încă mai rezistă,
înfruntat cu negrul.
Care se întețește.
Până unde.
Y
Aprind lumina, culorile nu se aprind. Aerul
încăperii își ține răsuflarea, își îneacă
umbrele.
Nu e aici. Nu văd în cuvinte.
Pe aceeași pagină
noaptea s-a deplasat.
frazele se răsucesc în spirale interioare
foaia – pielea sensului
spuma ritmului
Z
Nu am spus nimic
NB. Acest poem face parte dintr-un "alfabet" poetic unitar; sensul fiecărui text este strâns legat de sensul celorlalte. Sfârșit.
