Institutul Cultural Român din Madrid a organizat, în luna Decembrie 2007, expoziția omagiala dedicata lui Constantin Brâncuși, intitulată "Brâncuși: E=mc2" a pictorului Romeo Niram. Artistul de origine evreiască s-a născut în 1974, la București și locuiește în prezent în Spania. A studiat Pictura în cadrul Academiei de Arte Frumoase din București. Printre cele mai importante realizări artistice ale sale sunt bine de menționat picturile cuprinse în seria Eseu despre Luciditate, din 2006 și ciclurile "Brâncuși: E=mc2" și "Diario-Eliade-Ensayo" din 2007, prezentate in expoziții individuale in Spania și Portugalia.
Pe lângă activitatea artistică, este implicat în mai multe proiecte culturale de promovare a valorilor românești și de crearea de legături artistice și culturale între România, Israel, Spania și Portugalia. Astfel, în 2004, fundează Diaspora Româna și Moldavă, un ziar de cultură, bilingv,iar în 2005, fundează revista Niram Art, dedicată divulgării și promovării artei românești în contextul european, revista publicând până acum peste 50 de artiști, critici de artă, scriitori și poeți evrei români. În 2007, revista a primit Premiul MAC Presă pentru cea mai bună publicație de artă din Portugalia, decernat de Mișcarea de Artă Contemporană din Portugalia.
___________________
În 1508, sub oblăduirea aprigului papă Iuliu al II-lea, Michelangelo (care începuse să se iscălească, de pe atunci, și "sculptor") avea să înceapă, cu mărturisită caznă și în contra imboldurilor sale lăuntrice de "cioplitor") decorarea tavanului Capelei Sixtine de la Vatican, operă murală încă fără egal în întreaga istorie a picturii.
Doar Michelangelo a mai putut, după cincisprezece ani, să se întreacă pe sine când, la stăruințele lui Paul al III-lea, s-a decis să picteze, în 1537, Judecata de Apoi, colosala frescă ce acoperă peretele din fund al capelei. Patru ani i-au trebuit lui Buonarroti să-și desăvârșească zisul, ducându-l dincolo de hotarele bănuite ale cutezanței artistice. Pretutindeni vedem antropomorfismul său exacerbat și energic: o supralume de atleți musculoși și goi, triumfători sau damnați. Nimeni până la el, și mult timp după aceea, nu a mai îndrăznit să izgonească din cer "moliciunea" cucernică și temătoare, izvorâtă din simțământul creștin al ființei, și să o înlocuiască cu "vigoarea" paranoidă și sfidătoare, născută din propria-i Biblie despre Om. La Michelangelo, personalismul energetic, dacă îmi este îngăduită expresia, atinge plinătatea sa artistică.
Patru sute de ani mai târziu, Constantin Brâncuși va "detrona" grandilocvența renascentistului, opunându-i cu îndârjire o nouă paradigmă a măiestriei sculpturale, înlocuind antropomorficul cu scheumorficul. Altfel zis, arta sa va coborî în abisurile minții și simțirii, pentru a scoate la lumină Ideea și Simbolul îngemănate în universalitatea Formei. Răspunsul lui Brâncuși, ca și cel al lui Einstein pe tărâmul fizicii, este, astfel, o nouă cosmogonie.
Aceste rânduri preliminare nu sunt o simplă divagație, ci mi-au fost prilejuite de un anume tablou, "Die Gottesformel" (Formula lui Dumnezeu), din expoziția lui Romeo Niram, prezentată, la Institutul Cultural Român din Madrid, sub incitantul titlu Brâncuși: E=mc2.
