Un altfel de-a curge spre imensitate

Creation Category: 

Am luat calea dealurilor
într-o subtilă improvizație în fa minor,
așa e just, e zen
o pasăre căreia i-am uitat numele -
iată, așadar timpul desfrunzirii
în ciuda tuturor aparențelor cu care ezit să vorbesc despre orgoliu,
niciodată nimic mai emoționant si mai tainic
decît această durere senină
ce-ntîrzie mereu cu același sentiment grandios și absurd,
exact ca atunci cînd îmi spuneai că sacrificiul
e
un soi de crispare,
o defensă în imensitatea cerului albastru și liber,
făra îndoială
aș sublinia doar că începe cu frica și continuă
cu dragostea unei mirese ce-și păstrează inima
la distanță de sezonul trandafirilor,
pe nisipul alb și neted
mă apropii cu tălpile goale, rasucite in soare
de miezul fără vîrstă al ființei tale
întocmai ca vrăjitorul pe care-l despoi de mantia sa
fermecată, strîngînd în priviri șinele de cale ferată
frumos colorate în roșu
si poate fără sens, aș vrea să se oprească în loc
ceea ce nu se poate opri niciodată,
starea fericirii,
dînd secundei frunzele salcîmului sălbatic
și nopțile-n care-mi amintesc de noi
ca și cum cineva ar putea citi
un eclair d'éternité
în cele mai umile lucruri,

cu care s-ar putea umple golul în care trăim.