Călutul Psi a coborât din Regatul Poveștilor special ca să ajute copiii.
El a venit demult, demult de tot, acum foarte multe secole atunci când un copil s-a rătăcit în pădure.
Bietul Copil era foarte speriat și nu știa ce să facă! S-a așezat pe o buturugă și a început să plângă. Plângea atât de tare încât s-a auzit până în Regatul Poveștilor.
In Regat era o zi senină și călduroasă, iar Căluțul Psi zburda pe o pajiste luminoasă, mirosea florile și se juca cu fluturii când, deodată, a auzit un plânset amarnic de copil.
A fost atât de impresionat încât, fără să mai țină seama de ceva, s-a hotărât să coboare pe Pământ și să ajute copilul care plângea.
Nu i-a fost greu să-l găsească. Era atâta tristețe și spaimă în jurul Copilului că se simțea cale de șapte poște! S-a apropiat încetișor de Copil și s-a așezat lângă el pe buturugă.
După un timp Copilul a simțit că e cineva lângă el, și-a șters lacrimile de pe obrăjori și s-a uitat mirat la Psi. Dintr-o dată nu-i mai era teamă.
Ce faci aici, l-a întrebat cu voce tremurandă?
Am venit să te ajut. Mă jucam în Regatul Poveștilor și am simțit că te-ai ratacit, așa
că m-am hotărât să vin și să te ajut să găsești drumul spre casă.
Si cum ai putea tu, un biet căluț, dintr-o altă lume să mă duci la mine acasa? Nici
măcar nu știi unde stau!
Nici nu am nevoie să știu unde e casa ta, i-a raspuns Psi. Trebuie doar să te
Gândești la acel loc și inima ta ne va îndruma pe calea cea bună.
Copilul nu l-a crezut pe Psi, dar s-a gândit că oricum nu știa cum să se întoarcă acasă, așa că n-ar fi rău să încerce.
Si ce crezi că s-a întâmplat? A găsit drumul spre casă fără nicio greutate!
De atunci cei doi au devenit prieteni de nedespărțit până când copilul a crescut mare, iar Psi a plecat să ajute și altți copii. Din când în când s-au mai întâlnit în vis ca să-și povestească unul altuia ce au mai făcut.
