Plutire peste întâmplări

Creation Category: 

Colaj cu Petcu Luminita

 



Îmi ascult încă pașii în tîmplele tale
deși credeam că mă vei găsi în plumbul Senei
ca Shiva de la Ellora într-o fragilă încercare
pîndind vorbe goale în ochiul pădurii
răul acela de care îmi aduc aminte
mereu la trecerea unei păpădii mari
cît un templu în straie albe prin cartea lui Milan Ryzl
numai fantomelor tale lăuntrice
le sînt de ajuns zilele gîndului ilicit
în care rîdeam perceptiv, înfrunzind în noi
iedera crispată pe cumpăna unui panou diptic
din care creșteau pietre și aripi bătute în cuie
semnale de alarmă strivite fără motiv
sub flecurile pantofilor de antilopă
autohtoni desigur altor timpuri

închid ochii
așa de frig îmi e cîteodată
prin orele morții
(Odessa)


 

 **
nu m-am îndoit vreo clipă
susura un robinet prost închis
vizualizam întâlnirea noastră în holul unui hotel
o stradă lăturalnică huruită de trăsuri
foșnetul crinolinelor mai aminteau
de epoca în care îți scriam incunabile
apoi presăram piper si șofran
țineam la piept amintiri îmbibate de parfumuri,
sunete și ecouri deosebit de luminoase
ca un pod pe care treci spre neant
într-o armonie deplină, ca un pocal cu vin
și la capătul zilei
zăcea așteptarea
cu hamuri și cai despletiți
cu toate pensulele și culorile
ba chiar un coș cu struguri și o liră ptolemeică
toate gândite cu o strategie mult mai subtilă
doar batista aceia plină de lacrimi trăda
iarba călcată, durerea
în plutire peste întâmplări...

(rameau)