O lumînare stingîndu-se, nimic mai mult

Creation Category: 

  
  
Doar atît mi-a mai rămas,
să mă gîndesc la tine
pîndită de moarte prin toate ferestrele inimii,
în timp ce lumea noastră a devenit una lăuntrică
un cogito ergo es clandestin,
cel puțin așa sper
ca orbul care cîntă-n somnul zilei, amar
să vorbesc despre dragoste
sub semnul celei mai teribile singurătăți
în care alții încă mai vînd confuzii,
o mare de timp pierdut printre degete,
zadarnic negativism, mereu de la capăt
cîtă vreme aud fluturii de noapte rotindu-se
prin ungherele altor greșeli, mereu altele
deși încerc să împletesc lucrurile între ele
liniștea nu se mai aude, pe deal doar o casă albă
cu un singur copac,
oare nu trebuia să fi dispărut demult
cu bucuria de a mă fi iertat că vorbeam despre tine,
dar niciodată să nu spui,
să nu spui,
să nu spui că n-am existat
de vreme ce ești totul, pot să înfrunt disperarea
pot să plec goală de mine, fără a privi înapoi...