Faină fată România, și misterioasă. Trăind într-însa, adică nescoși
pe-afară, suntem de parcă nici nu ne-am născut, darămite să-i pipăim
misterul. Ah, Românie, eternă și misterioasă e coapsa dumitale! Fă
bine, fata noastră, și naște-ne la pătrat, la cub, la infinit;
aruncă-ne-n lume, ca să te iubim, să murim de dorul tău. Pentru că, de
departe, toate cele arată frumos. Cam așa s-ar putea rezuma relația
„femellismului” cu patria mumă.

CELEBRATIO / Ma Roumanie mystérieuse, această plachetă lirică amânată
a doamnei Angela Nache-Mamier, poetesă roumaine, naturalizată franceză
în veacul trecut, are pe copertă un cimetier, cimetierul „buiac” de la
Săpânța. În puține pagini, Angela Nache-Mamier scrie o amplă scrisoare
nostalgică, în fond, nostalgia este un sentiment recomandabil României
personale, intime și profunde, grave și mereu ultragiate.

Această CELEBRATIO consacră un termen cu valoare etică, filosofică și,
de veacuri, religioasă: „Fémellisme (femelle, femme, genre féminin)”.
În puține cuvinte, femelismul, de la substantivul femelă, termen
scientific consacrat de zoologie (mare disciplină zoologia asta!), e
manifestul femeii-mamă, femeia generoasă, femeia de reproducere a
speței umane, care este păstrătoarea sentimentului matern, cvasiferoce
(vezi Capra cu trei iezi de Ion Creangă), în ordinea nobilelor păsări
și patrupede. Duioase mamifere!

Apariția Angelei Nache-Mamier se deschide cu o punere în temă: Le
fémellisme, un probable manifeste littérarire / Femelismul, un
probabil manifest literar. Poetul, pentru această poetesă, este un
individ încercat (cazul de față: o insă…), neînrolat în „bande
literare”, în afara spiritului de „comando” caracteristic cel mai
adesea unor generațiuni literarii, mai vechi sau mai noi. În fine:
„Viața unui creator nu poate fi rezumată și adevărul fiecăruia îi
aparține, relativ sau derizoriu.”

Considerând femelismul „propria direcție, sensul dintru începuturi”,
Angela Nache-Mamier îl diferențiază de feminism. Feministele sunt
„prea masculine”, „psiho-rigide”. Adevărat. În schimb, la femelliste
se află într-o relație complementară, de egalitate, cu bărbatul. Ea
este „regina crătiților”, „născătoarea de copii”, trăiește cu două
sute la oră, își asumă cotidianul. Manifestul afirmă respectul pentru
mamă, menajeră, femeia de reproducere.

Așa cum nostalgia este un sentiment eminamente romantic, Angela este
substanțial romantică, una care se și recomandă neo-romantică. Nu e
simplu să mărturisești iubirea pentru două țări și să rămâi în
continuare scriitor român. De expresie franceză.

Romanticul este agitabil prin cultură, receptiv la cugetarea adâncă.
De aceea, mai toate textele poetice din Celebratio poartă motto-uri
frumoase. Traducem unul din Emile Cioran: „Singura lume adevărată este
lumea primitivă, în care totul este posibil și nimic nu se
actualizează.” Poemul care-l poartă, Angélus, ca o pictură de Corneliu
Baba, expune țăranul care „sparge o ceapă”, o consumă cu slănină și
pâine uscată. Are doar trei dinți, se uită la pământul crăpat, este un
sfinx umil, doborât de oboseală, și ațipește „În brațele acestor
nobile / Căpițe de fân.”

In memoriam este poemul amintirii. Amintirea celor plecați: „Cei care
au plecat, / Nu-i mai vedem, / Nu-i mai auzim / Poate răspunsul lor va
reveni / Pe cei care au plecat / Nu-i vom mai vdea / Nu-i vom mai
auzi.” Versurile evocă părinți și bunici. În evocarea tatălui, poeta
preferă un motto din Chang-Wou-Kien: „Cu gesturi mari, el se
îndepărtează în noapte. Avea aerul de a culege stele.” Albert Camus
susține iubirea pentru origini, strămoși: „oublier les ancêtres c’est
être un ruisseau sans source, un arbre sans racine”. Un poem se
intitulează Ploaie de mălai / Pluie de farine de maďs.

Marile catedrale sunt „rime în vânt”. Occidentul este „o
lume-bisturiu”. Peisajul cotidian francez nu omite copilul țigan din
România, care abia a părăsit „fustele mamei sale care cerșește”.
„Fetele Estului” vânează „banul murdar”, se prostituează de nevoie,
dar nu visează decât la „întoarcerea în țară”.

După cum notează și postfațatoarea emoționantei plachete, Nicole
Pottier, culegerea Angelei Nache-Mamier „este o celebrare a Vieții și
în același timp un cântec de dragoste adresat României autentice”.

 

* Angela Nache-Mamier, Celebratio / Ma Roumanie mystérieuse, Kogaion
Editions, 2008.

 Articol publicat in  Arca nr. 10-11-12\2008, REVISTĂ DE CULTURĂ ARAD